Etapele cercetării în teren

I. INTRODUCERE

Antropologia culturală este o disciplină ştiinţifică care studiază viaţa culturală a omului aşa cum este aceasta prezentă în societate şi istorie - cu obiectele, ideile şi acţiunile sale.

- ,,antropologie” este un termen care provine din cuvântul grec anthropos şi înseamnă "om".

- ,,culturală” trimite la un înţeles larg al culturii, care include sfera socială, economică, politică, religioasă etc. a comportamentelor umane.

- din acest motiv antropologia culturală este considerată o ştiinţă socială complexă (şi uneori numită antropologie socială, sau antropologie socio-culturală), care adesea îmbină perspective ale altor ştiinţe sociale, precum sociologia, psihologia sau istoria.

Cercetarea in teren este metoda fundamentala a antropologiei culturale, sustine Bronislaw Malinoski, al carui nume a dat prestigiul si importanta muncii in teren. Munca in teren constituie abordarea directa a comportarii activitatii si culturii unui grup particular, a unei comunitati date, in conditiile lor de viata si mediu obisnuite.

Specificul ei este dat de maniera specifica in care antropologul isi colecteaza datele. Investigatiilor le trebuie adancime, complexitate si comprehensivitate. Matilda White Riley vede munca in teren ca un studiu descriptiv de caz, in vreme ce Paul Bahannan vorbeste de biculturalism, sustinand ca ea ofera antropologilor un fel de viziune sociala stereoscopica, permitandu-le sa vada lumea prin doua sau mai multe lentile culturale in acelasi timp. Astfel, ei pot percepe in categoriile propriei lor culturi dar, in acelasi timp, sunt capabili sa schimbe registrul optic si sa vada aceeasi realitate, asa cum este ea perceputa de membrii grupului pe care il studiaza.

II. PREGATIREA CERCETARII IN TEREN

Munca pe teren presupune petrecerea mai multor ani de catre antropolog cu oamenii pe care ii studiaza. Insa, pana a se ajunge aici pregatirile pentru cercetare pot dura uneori mai mult decat cercetarea propriu-zisa facuta pe teren.

Pregatirea cercetarii este constituita din doua faze importante:

- Alegerea unei teme

- Circumscrierea laturilor ce vor fi abordate in profunzime din tema aleasa

a. Alegerea temei

Este un proces influentat de mai multi factori:

- Experienta proprie a cercetatorului – spre exemplu, un cercetator care provine dintr-o familie domiciliata in mediul urban, este de presupus ca nu va prefera sa desfasoare o munca pe teren intr-un sat sau intr-o suburbie a unui mare oras.

- Existenta unor goluri in literatura de specialitate – incercarea de a umple lagunele existente in domeniul in care cercetatorul manifesta interes.

b. Circumscrierea temei de cercetare

Are o mare insemnatate in bunul mers al lucrurilor. De rezolvarea ei depinde coborarea de la general si speculativ, la concret, la viata oamenilor.

In primul rand este vorba de formularea unor ipoteze care sa explice de ce oamenii se comporta, actioneaza si gandesc asa cum o fac. Spre exemplu, daca se doreste studierea manifestarilor de cultura populara ale unui grup, explicatia trebuie cautata in raportul dintre laturile traditionale si cele moderne ale vietii membrilor grupului. Insa, este necesar a se stabili ce se intelege prin traditional si ce se intelege prin modern, care este cursul trecerii de la traditional la modern, care sunt criteriile determinarii progreselor facute de traditional spre modern.

In al doilea rand, focalizarea in cadrul temei spre care anumite domenii, inseamna si stabilirea populatiei care va constitui sursa datelor cercetarii.

III. ALEGEREA TEHNICILOR SI METODELOR DE CERCETARE

Analizand metodele si tehnicile de cercetare din antropologia culturala, trebuie sa spunem mai intai ca toate subramurile ei sunt caracterizate nu numai printr-un domeniu de cercetare specific, dar si prin metode si tehnici de cercetare particulare.

un referat in care se trece de la definirea antropologiei culturale pana la enumerarea si clasificarea etapelor. se incheie cu cateva concluzii generale.