Antropologie și Consultanță

Prin acest referat ne propunem să definim conceptul de ”consultanță”, să îl comparăm cu cel de antropologie și să dăm câteva exemple în acest sens. Vom descrie cum procesul de consultanță influențează munca și scrierea etnografică, tipurile de proioecte de dezvoltare și relevanța acestora în activitatea de consultanță.

Delimitări conceptuale

Pentru început vom defini termenul de ”consultanță” care potrivit Dicționarului Explicativ Român semnifică ”oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare”.

Din ce în ce mai mulți antropologii sunt recrutaţi în calitate de consultanţi de către agenţii guvernamentale, corporaţii, sau, mai general în calitate de observatori pentru procesele de dezvoltare în zonele din domeniul lor. Aceste roluri pot crea situații ambigue pentru antropologii care constată că noi presiuni și responsabilități sunt puse asupra lor pentru care nu sunt pregătiți. (Andrew Strathern, Pamela J. Stewart, 2005)

Munca de consultanță este transformarea contemporană a antropologiei aplicate și moștenește anumite probleme particulare ale acestei ramuri a disciplinei, găsindu-se frecvent două probleme particulare destul de diferite. (Andrew Strathern, Pamela J. Stewart apud Goody, 2005, p. 3)

Prima problemă este opoziția care este facută uneori între studiile ”aplicate” și cele ”teoretice”, opoziția fiind oarecum eronată. Dacă munca aplicată ar fi solidă aceasta ar trebui să includă și o teorie adecvată pentru a ghida propriile analize, iar dacă teoria este validă aceasta va trebui aplicată în situația apărută în aceasta.

A doua problemă are de a face cu istoria, antropologia aplicată fiind un termen care este asociat cu coloniile europene, fiind considerat un instrument al dominației imperiale.

Multe probleme etice şi pragmatice provin din activităţi de consultanţă, şi persoanele care fac acest lucru, în afară de antropologie, cum ar fi biologi şi geologi, de asemenea trebuie să reflecteze asupra cercetării pe care o fac pentru investigaţii proprii faţă de munca pe care sunt plătite să o facă pentru companii. Aceştia pot de asemenea să reflecteze asupra motivaţiilor lor pentru a intra în activitatea de consultanţă şi dacă aşteptările şi ambiţiile lor au fost realizate prin a face asta.

Teoria, analiza, descrierea, şi practica trebuie să fie legate una de alta şi problemele pragmatice, întrebări de ordin etic şi imponderabilitatea de a face analize teoretice adecvate care se confruntă cu antropologul în calitate de consultant se confruntă de asemenea și antropologul ca etnograf general.

Andrew Strathern și Pamela J. Stewart (2005) în eseul ”Anthropology and Consultancy” vorbesc despre multele dileme apărute în practica antropologiei de azi, încercând să răspundă la întrebări legate de poziția antropologilor în lumea pe care o studiază încercând să vadă dacă sunt doar observatori detașați sau ca persoane care sunt în relație cu lumea studiată.

În continuare vom încerca să nuanțăm poziția antropologilor de a se detașa sau implica în proiecte. Orice antropolog poate decide gradul de implicare sau detașare depinzând de circumstanțele schimbării sau de proiectele sale din acea perioadă. Ideea de observație participantă implică o combinație de cei doi termini opuși, detașare și implicare, pe care orice practician trebuie să o echilibreze pentru ei. Cu cât antropologii au mai multă experiență în studierea propriei culture cu atât devine mai dificil să echilibreze locul pe care acesta îl ocupă în comunitatea studiată fără a se implica atunci când vine vorba de rudele apropiate sau prieteni. Acest exemplu arată faptul că există mai multe dileme cu care antropologii se confruntă în efectuarea de consultanță, de fapt, toți antropologii se confruntă cu acestea indiferent de sponsorizări, constrângeri sau de cerințele lor de studiu. (Andrew Strathern, Pamela J. Stewart, 2005, p. 1)

O întrebare la fel de importantă este cum consultanța afectează munca etnografică şi viceversa.