Antropologia agresivității și violenței

• Agresivitatea – prezentare generala

Agresivitatea poate fi definita ca fiind unul dintre fenomenele psihosociale cel mai des studiate in stiintele sociale, datorita problematicii sale vaste si complete, dar si a interesului pe care l-a starnit printre specialisti si nu numai.

Din punct de vedere etimologic agresivitatea este un termen ce provine din limba greaca, aggredior, care inseamna "a merge catre ceva sau cineva", "a se apropia de cineva cu un scop", "a lua cu asalt" si aggresi, care inseamna "atac".Prin urmare se refera la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care individul raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient si fantasmic, cu scopul distrugerii , constrangerii, degradarii, umilirii unui lucru sau fiinte cu semnificatie, p care agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare.

Agresivitatea este o insusire a toate fiintelor vii pe toata scara evolutiei acestora , avandusi originea in mecanismul sistemului nervos.

Orice persoana este echipata nativ cu o doza de agresivitate necesara, pe de o parte sistemului sau de aparare, iar pe de alta parte necesara sistemului congruential in contextul societatii existente.

Agresivitatea poate fi definita in doua sensuri:

A)ca reprezentand caracterul belicos al unei persoane(in sens restrans);

B)termen ce caracterizeaza dinamismul unui subiect care se afirma, care nu fuge de dificultati, nici de lupta, defineste acea dispozitie fundamentala datorita caruia fiinta vie poate obtine satisfacerea nevoilor sale vitale, in principal alimentare si sexual (in sens larg).

Septimiu Chelcea defineste agresivitatea ca fiind "comportamentul verbal sau actional ofensiv, care are ca scop umilirea, vatamarea sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate sa evite acest tratament".

Psihologul Nicolae Mitrofan spune ca: "agresivitatea poate fi considerata o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte".

In dictionarul de psihologie termenul de agresivitate este definit ca:

A)"tendinta de a arata ostilitate prin manifestare de acte agresive";

B)"tendinta de a depasii opozitiile intalnite";

C)"tendinta de autoafirmare prin promovarea neabatuta a propriilorinterese";

D)"hiperenergie in atitudini si reactii";

E)"tendinta permanenta de dominare in grupul social, sau comunitate".

In incercarea de a defini actiunile agresive specialistii in psihosociologie au pus accentul pe existenta intentiei comportamentale de a cauza suferinta pshihologica sau morala altor persoane.

Comportamentul agresiv uman are pe de o parte un caracter innascut , iar pe de alta parte un caracter dobandit pe parcursul evolutiei antogenetice. Complexitatea naturii umane determina ca analiza comportamentului uman, in general, si in mod particular, sa se faca pe mai multe coordonate.

Daca in societatea primitiva agresivitatea presupunea doar un atac fizic sub forma vioolentei, in societatea moderna actele si faptele care alta data nu aveau o semnificatie agresiva astazi sunt elemente directe sau indirecte ale agresivitatii. Societate moderna promoveaza, cu buna stiinta, agresivitatea si violenta. Ex: imaginea promovata prin film, tiparita s.a, contin acte de agresivitate/violenta ce induc teama, frica(scene de viol , batai etc.

Lorenz Konrad vorbeste despre agresivitatea umana din perspectiva agresivitatii animale – din punct de vedere biologic si oamenii sunt o specie evoluata de animale. In lumea animala agresivitatea are trei functii :

A) distributia egala a speciilor;

B) selectia celui mai puternic;

C) apararea celor tineri si lipsiti de aparare.

In cazul omului aceste functii nu mai sunt valabile desi au fost la un moment dat. Dincolo de o functie a instinctului de supravietuire in situatii limita, in viata de zi cu zi nu trebuie sa ne luptam fizic pentru a ne castiga o casa sau o paine. Insa trebuie sa ne zbatem sa avem un loc de munca datorita caruia ne putem cumpara o casa si o paine. Omul fiind un animal evoluat pastreaza instinctele animale avand insa instrumentele pentru a le folosi in scopuri adaptative contextului in care se afla. Astfel folosind energia agresiva putem folosi, transforma, sublima agresivitatea in munca, joc, competitie sportiva, arta etc. Un doctor chirurg, un boxer, un sportiv spre exemplu au gasit modalitati acceptate social prin care isi pot exprima agresivitatea – fiecare dintre ei avand printre altele si o baza de energie provenita dintr-o pulsiune agresiva.

Dată fiind energia specifică acestei pulsiuni agresivitatea are un caracter inevitabil, putându-se manifesta şi spontan, indiferent de caracteristicile situaţionale. Fiecare dintre noi avem momente in care ne enervam, tipam la ceilalti, in speta la cei dragi ulterior regretand iesirea noastra.

Dincolo de caracterul intern evident agresivitatea poate fi diminuata sau intretinuta prin modul de dezvoltare impus de cultura, familie, prieteni, cunoscuti. Asadar, agresivitatea este vazuta diferit de la cultura la cultura la nivel de grad si nu de calitate.

Universitatea Bucuresti