Terminalul Telefonic

Dezvoltarea exploziva a telecomunicatiilor in ultimele decenii a determinat aparitia unor noi servicii dintre care telefonia mobila si Internetul se disting prin impactul pe care l-au avut in randul clientilor lor. Totusi telefonia fixa, cu serviciul de voce, ramane un stalp de rezistenta in multitudinea de servicii oferite pe piata deosebit de dinamica a telecomunicatiilor.

In aceasta lucrare am tratat terminalele telefonice clasice care alaturi de retele si sistemele de comutatie / transmisiuni permit realizarea apelurilor. Am conceput acest proiect astfel incat sa poata fi folosit ca un ghid pentru laboratorul de telecomunicatii pentru dobandirea competentelor legate de constructia, functionarea si depanarea aparatelor telefonice clasice (electromagnetice), cu disc de apel.

Proiectul cuprinde: schema electrica a aparatului telefonic, schema placii de circuit imprimat, functionarea aparatului telefonic, deranjamentele posturilor telefonice, cauzele care le provoaca si procedeele pentru inlaturarea lor, norme de protectie a muncii.

Vom descrie terminalul telefonic cel mai utilizat din tara noastra. Este un aparat clasic, robust si fiabil, avand performante similare cu alte terminale din aceiasi generatie.

- aparatul propriu-zis care incorporeaza intr-o carcasa din material termoplastic urmatoarele elemente: discul de apel; placa de circuit imprimat; Pe placa sunt conectate: transformatorul electric; varistorul; lamelele de contact ale furcii; doua rezistoare; unul sau doua condensatoare; console pentru conexiuni cu celelalte componente; Legatura microreceptorului se face prin cordonul de microreceptor; conectarea la linie a aparatului este realizata prin cordonul de linie, avand la capat o rozeta de conexiuni sau un stecher (pentru priza tip telefon). Cordoanele cu cate trei conductoare din fire leonice, prevazute la capete cu papuci de conexiuni.

Schema electrica este realizata in doua variante in Anexa (1, 2) Varianta b foloseste un singur condensator, dar exista un contact al furcii in plus fata de varianta a; Pozitia contactelor furcii din schema corespunde situatiei in care microreceptorul este asezat in furca; Schema placii de circuit imprimat arata ca in figura 2; Discul aparatului contine doua contacte; unul de impulsii (C. I. ) si unul de suntare (C. S. ), care sunt legate in circuit prin trei conductoare prevazute cu papuci de conexiune, la console D2, D3, D4 (D2-D4 pentru C. I. si D2-D3 pentru C. S. ). Contactul de impulsii este protejat printr-un stingator de scantei format din R=100 si C=0, 47 uF). Condensatorul c=uF este inseriat cu soneria cand microreceptorul este in furca, evitand astfel trecerea curentului continuu (stabilirea buclei) prin sonerie; Traducatoarele electroacustice sunt conectate la linie printr-un transformator de tip diferential intr-o schema de puncte echilibrata in vederea evitarii efectului local (fig. 3), unde Re=680 si ZL=impedanta liniei telefonice.

...