Teoria nucleară

Dezvoltarea tehnologiilor nucleare a oferit oamenilor o arma cu o putere fara precedent. In timpul razboiului rece aceasta a dus la cursa inarmarilor intre cele doua super-puteri, bazate pe o politica de intimidare si pe teoria asigurarii distrugerii reciproce.

Puterea armelor nucleare moderne este atat de mare incat forta lor exploziva este masurata, de obicei, in echivalentul a mii de tone de TNT.

O bomba cu o putere de o kilotona este considerata ca avand aceleasi efecte explozive ca o mie de tone de TNT, iar una de o megatona ar echivala efectui unui milion de tone de TNT.

Efectele distructive ale unei arme nucleare depasesc insa cu mult devastarea cauzata doar de expolzie. Pentru maximizarea impactului, arma este detonata in aer, deasupra tintei, la mai multe mii de metri. Intr-o singura clipa se creaza temperaturi de 10. 000. 000 grade Celsius declansand o minge de foc si o unda de caldura care se propaga cu viteza luminii, parjolind tot ce-i sta in cale. Imediat dupa aceea urmeaza explozia propriu-zisa, care se deplaseza cu o viteza de aprox. 400 metri pe secunda si creaza curenti de aer de peste 960 km/h. Odata cu trecerea undei de soc, in locul acesteia se creaza depresiuni atmosferice enorme care trag tot ceea ce le inconjoara intr-o depresiune care se instaleaza in zona distrusa cu o viteza de 1 000 km/h si da nastere la norul caracteristic in forma de ciuperca, format din moioz si un amestec de gaze fierbinti.

Exista apoi si efectele otravitoare ale radiatiilor. Reactiile atomice duc la eliberarea unor unde de energie care patrund in corpul omenesc distrugand structura sa moleculara, mai ales cea a sangelui. De exemplu, un dispozitiv de 20 de kilotone emite suticiente radiatii care sa reduca la neputinta pe oricine s-ar afla pe o raza de o mila si ar ucide, in decurs de o luna, 25 de procente din populatie. Dupa lansarea, in 1945, a primelor bombe atomice asupra Japoniei, cercetarea si posibilele utilizari ale acestor arme au dominat preocuparea militara si politica din intreaga lume. Pana in 1949 Statele Unite au fost singura tara care detinea tehnologia necesara construirii acestor hombe si care detinea avionele care sa le poata transporta. Uniunea Sovietica a fost cea care mai apoi a declansat prima ei arma atomica si, odata cu dezvoltarea rapida a rachetelor, armele nucleare intercontinentale au devenit fezabile. In anii 1950, Statele Unite si Uniunea Sovietica au inceput cursa inarmarilor si numarul rachetelor si al altor arme nucleare a inceput sa creasca rapid.

Primele rachete intercontinentale din anii 1950 si inceputui anilor 1960 erau dotate fiecare cu cate un singur focos nuclear; apoi, la inceputui anilor 1970, odata cu evolutia sistemelor de detectare a tintei, au aparut asa-numitele Multiple Re-entry Vehicles (MRV). Aceste rachete erau dotate cu mai multe focoase care erau detonate la 1600 km deasupra Pamantului; ele reintrau apoi in atmosfera si inundau o arie larga prin detonatii ...