Televiziunea

Ideea initiala de televiziune a provenit de la doi oameni de stiinta britanici, Ayrton si Perry. In anii 1870 au inceput sa fie produse primele celule fotoelectrice, care transformau lumina in curent electric. Ayrton si Perry au descoperit ca un sir de asemenea celule putea inregistra variatiile in intesitate ale unei imagini - o serie de lentile putea sa focalizeze pe celula lumina de pe fiecare portiune a imaginii, si cu cat era atinsa de lumina mai multa, cu atat genera un curent mai puternic. Daca curentul de la celule putea fi folosit pentru a aprinde un sir corespunzator de becuri aflat intr-un alt loc, atunci imaginea putea fi reprodusa. Urmatorul mare pas in televiziune a fost facut de omul de stiinta german Paul Nipkow. In 1884 a produs o imbunatatire radicala a sistemului - inlocuirea sirului mare de celule cu una singura, care necesita o singura sursa de lumina la receptor. Nipkow a reusit acest lucru utilizand un disc de scanare - un disc solid rotativ cu o serie de gauri. Pe masura ce discul se rotea, gaurile permiteau focalizarea de lumina pe fotocelula de pe fiecare parte a imaginii in succesiune, producand un curent variabil care continea informatie despre intensitatea fiecarei parti a imaginii. Sistemul de televiziune functional (din cuvantul latin video, a vedea, si cuvantul grecesc tele, la distanta) a trebuit sa astepte pana la inventarea triodei in 1906. Acest tub electronic, conceput de americanul Lee Forest, putea amplifica semnale mici, ca cele de la fotocelulele lui Nipkow, si a permis inventatorului scotian John Logie Baird sa construiasca sisteme de televiziune functionale bazate pe ideea cu discul de scanare a lui Nipkow. In 1926 Baird a reusit sa prezinte vederea prin radio - transmiterea semnalelor prin unde radio. Ca rezultat, Societatea Britanica de Radiodifuziune (BBC) a inceput un serviciu experimental de televiziune in 1932. Intr-o camera de televiziune traditionala monocromatica (alb-negru) lumina trece printr-o lentila si formeaza o imagine pe un strat de substanta chimica fotosensibila din interiorul unui tub cu raze catodice numit tub videocaptor. Acolo unde imaginea este luminoasa, conductivitatea electrica a stratului creste. Un fascicul de electroni scaneaza acest strat, linie cu linie, creand un flux de electroni, sau curent, care variaza cu luminozitatea imaginii pe fiecare parte a stratului. La o camera color lumina este descompusa in cele trei componente cromatice primare - rosu, verde si albastru, care sunt apoi separate pentru a forma imagini colorate pe trei tuburi videocaptoare. Cele trei semnale separate de culoare, impreuna cu informatiile referitoare la intensitate sunt apoi transmise unui receptor si reconstruite de acesta. La camerele video moderne, aceasta metoda de scanare s-a inlocuit cu utilizarea unor circuite cu cuplaj de sarcina (CCD-uri) - siruri de mii de fotocelule gravate pe un cip. Curentii produsi de fiecare fotocelula variaza cu lumina incidenta, iar informatia ...