Puterea Națiunilor Crește Și Scade In Raport Direct Cu Populația Lor

Ceea ce am prezentat pana acum ar putea sugera o abordare globalista a problemei populatiei, care s-ar rezuma astfel: intrucat populatia globului creste amenintator, raspunderea fiecarui stat este de a adopta politici si masuri care sa tempereze cel putin aceste procese. Asa cum am incercat sa aratam, problema populatiei pretinde o tratare diferentiata de la zona la zona si chiar de la tara la tara. Nu putem limita analiza demografica doar la acele aspecte comune care se ridica la nivel de planeta in legatura cu evolutia populatiei. Exista contexte economice, sociale si culturale diferite care prefigureaza si solicita abordari diferite. Daca in Africa preocuparea predominanta este sau ar trebui sa fie controlul procesului de crestere a populatiei, in Europa am putea vorbi despre oportunitatea politicilor de corectare a cresterii negative, deci de stimulare a sporului natural al populatiei. O abordare instructiva asupra populatiei, mai ales din perspectiva geopolitica, promoveaza cunoscutul geograf roman Simion Mehedinti. In lucrarea Politica de vorbe si omul politic, el stabileste un paralelism intre cresterea populatiei si vitalitatea unui stat, intre numarul locuitorilor unei tari si forta politica a tarii respective. Exemplul concludent este socotit evolutia populatiei Frantei. Galia se pare ca a avut 7 milioane de locuitori (geograful Strabo vorbea, referindu-se la acest tinut, nu numai de buna plasmuire a sesurilor si vailor, intocmite parca dinadins pentru inlesnirea vietii omenesti, dar si de fecunditatea rara a femeilor care erau minunate crescatoare de copii. Astfel, intre Rin si Ocean a aparut un centru de indesire a populatiei, favorizat si de faptul ca pe teritoriile de azi ale Germaniei populatia traia mai mult din vanatoare si pescuit. Asa se explica, spune Mehedinti, de ce aici trebuia sa se dezvolte cel dintai popor mai numeros si cel dintai stat european cu tendinte de hegemonie asupra continentului (subl. ns. ) De atunci, continua geograful roman, populatia in acest areal a tot crescut. A ajuns la 8, 5 milioane locuitori sub Antonini, la 9 milioane sub Carol cel Mare, la 20 milioane sub Ludovic al XIV-lea, la 24 milioane la sfarsitul secolului al XVIII-lea si la 35 de milioane la 1850. Cand avea 20 milioane, Franta detinea 38% din populatia marilor puteri de atunci. Asa explica Mehedinti de ce Regele Soare devenise arbitrul Europei. Populatia de aproximativ 20 milioane de locuitori remarca Paul Kennedy i-a permis lui Ludovic al XIV-lea sa sporeasca armata de la 30 000 in 1659, la 97 000 in 1666 si la 350 000 in 1710. Franta a putut astfel deveni forta principala a continentului, noteaza autorul american, dar nu o superputere, in principal datorita pozitiei sale geografice: Oriunde s-ar fi indreptat, gasea un dusman semnificativ. Franta mai detine preponderenta demografica pe continent inca un veac. La sfarsitul secolului al 18-lea este intrecuta de Rusia, pe la 1840 de Germania, la 1860 de SUA, la 1870 de ...