Premise istorice ale apariției doctrinei social democrate

Una din principalele doctrine politice contemporane, doctrina social-democrata, va fi supusa, dupa 1990, unui val de critici, in masura direct proportionala cu incercarile adversarilor sai de a o compromite, asimiland-o, prin functia de identificare globala a ideologiei, cu totalitarismul comunist. Corelativ, pe terenul lasat gol de o stanga dezbinata si dezorientata, surprinsa de vigoarea si virulenta atacului, se inalta cantecul de sirena al unei ideologii universaliste care, pentru a-si transforma in dogma fetisurile ei, a imprumutat blazonul heraldic al marilor valori liberale si ingroasa tusa propagandistica a crizei de identitate si de alternative social-democrate. Cei care se grabesc sa elibereze certificatul de deces social-democratiei confunda accidentele unui ciclu istoric cu sursele perene ale doctrinei insesi, consolidate de constanta aspiratiilor intr-o lume mai buna. In aceasta perspectiva, socialismul a aparut din refuzul de a considera, ca fiind in conformitate cu natura lucrurilor, mizeriile si injustitiile pe care revolutia industriala le provocase sau agravase. El se inscrie in lunga istorie care a opus speranta in progres conservatorismului, si in care crestinismul, Renasterea si Reforma, mai tarziu secolul Luminilor au constituit, in societatile noastre occidentale, mo-mente esentiale. Probabil ca imaginea cea mai sugestiva si mai exacta a evolutiei social-democratiei, cu luminile si umbrele ei, cu oscilatia intre pragmatism si reformism, este continuta in volumul de scrisori si dezbateri dintre liderii social-democratiei contemporane: Willy Brandt, Olof Palme, Bruno Kreisky, volum aparut in 1975 si considerat o contributie remarcabila la imbogatirea corpusului teoretic al doctrinei. Raspunzand criticilor doctrinei, Olof Palme defineste socialismul democratic drept o miscare de eliberare, iar in introducerea lucrarii evolutia Partidului Social-Democrat German este vazuta ca o paradigma pentru identitatea si legitimitatea politica a stangii, in lumina experientei istorice: Partidul Social-Democrat este un partid care vine de pe santierele secolului si uneori de pe umerii membrilor sai curge inca varul. Partidul a fost timp de mai mult de o suta de ani la scoala opozitiei. El s-a deprins sa lupte pas cu pas, sa colaboreze cu asociatiile muncitoresti si cu sindicatele care le-au urmat pentru a atinge obiectivele sale sociale, plecand de la o pozitie minoritara. Dar cu exceptia celor care apartin micii paturi a marilor privilegiati, nu exista un singur om al muncii in Germania care sa nu resimta in existenta sa personala binefacerea cuceririlor economice si sociale realizate datorita actiunii politice a mai multor generatii de socialisti democrati. Nu exista un partid care sa fi lucrat atat timp cat P. S. D. -ul, care sa fi suferit si activat ca el pentru crearea si mentinerea unei democratii sociale in Germania. Nici un partid nu a fost mai hotarat si mai tenace in rezistenta sa fata de ...