Pielea și cauciucul

Oamenii preistorici vinau animalele pentru hrana si le foloseau pieile ca imbracaminte si asternuturi si pentru acoperirea adaposturilor. Pieile netratate putrezeau repede, dar s-au gasit diferite cai de a preveni acest lucru, precum expunerea pieilor la fum sau tratarea lor cu sare sau cu extracte din scoarta de copac.

Majoritatea pielii tabacite se obtine azi din piei de vite, dar si de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struti, serpi si sopirle. Pieile brute ale animalelor macelarite sunt de obicei conservate pina ce sunt prelucrate. Cele trei metode principale utilizate pentru a prepara (conserva) pieile brute sunt uscate la aer, sararea umeda si sararea uscata.

Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie intii in apa si se spala, pentru a inlatura agenti de preparare si impuritatile. Apoi se curata orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pielii. Pentru a inlatura parul nedorit (sau tepii), si stratul extern de tesut al pielii, numit epiderma, pieile sunt imbibate cu var nestins si apoi curatate. Spalarea si tratarea chimica inlatura varul nestins si actiunea enzimilor inmoaie pielea. Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament chimic numit tabacire. Tabacirea se face cu tananti vegetali sau cu tananti minerali. Tabacirea cu tananti vegetari s-au utilizat pina in anii 1850. Procesul poate dura de la 12 ore pina la 6 saptamini, pieile brute fiind imbibate in solutii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obtii din diferiti arbori si arbusti, in special din lemnul de quebracho si din scoarta de memoza. Toate aceste extracte contin tanin (acid tanic) care se combina cu proteinele din piele si le transforma in materialul cunoscut ca piele tabacita. Principala metoda de tabacire cu tananti minerali este tabacirea cu crom, introdusa in anii 1850. Pieile brute sunt tratate cu o solutie de dicromat de sodium. Dupa tabacire, pieile sunt adesea dispicate, rezultind mai multe straturi de piele. Acestea se vopsesc si apoi se trataza cu grasime pentru a inlocui uleiurile naturale pierdute prin prelucrare. Acest lucru este essential pentru a impiedica piele sa se usuce intr-o masa tare si inflexibila. Dupa uscare, pielea este invelita cu o solutie de finisare, de obicei rasina acrilica, si adesea I se da luciu prin aplicarea unui strat de acoperire din introceluloza.

Cauciucul natural provine dintr-un lichid laptos numit latex, produs de un arbore din America de Sud. Indienii de acolo au fost primii care au descoperit latexul si l-au folosit pentru a obtine o forma bruta de cauciuc. Ei isi ungeau picioarele cu latex si il lasau sa se usuce, pentru a forma pantofi impermiabili. Ei faceau captuseli impermiabile pentru corturi si mantale punind un strat de latex intre doua straturi de tesatura.

Marea importanta a cauciucului a fost recunoscuta pentru prima data in anii 1800 de Charles Macintrosh si Thomas Hancock in Marea Britanie si de Charles ...