Învățământul la români

Instruirea si educarea copiilor si a adolescentilor romani se desfasurau pe 3 niveluri, cuprinzand tipuri de scoli corespunzatoare celor din invatamantul actual: primar, secundar Invatamantul primar dateaza din primele secole de existenta ale Romei (sec. V a. Chr.). Acesta cuprindea fete si baieti intre 7 10 ani si se desfasura sub supravegherea unui invatator. La inceput, orele se tineau sub cerul liber, apoi, in spatii modeste, amenajate in porticurile din Forul Roman.

In scoala primara elevii invatau literele alfabetului, cititul, scrisul si elementele esentiale de aritmetica. Textele scrise pe tablite si operatiile aritmetice erau invatate in colectiv, pe dinafara, insotite de anumite inotatii melodice. Acestia invatau sa numere pe degete sau cu ajutorul unor pietricele.

Invatamantul secundar apare mai tarziu, in secolul III a. Chr. si era frecventat de copii intre 11 16 ani.

Acestia erau indrumati de un profesor si studiau limbile greaca si Latina, citeau si comentau operele scriitorilor greci (Homer) si latini (Terentius, Vergilius, Cicero). Elevii isi mai insuseau si notiuni de mitologie, istorie, fizica, geografie precum si elemente de matematica, geometrie si astronomie.

Invatamantul superior apare in secolul I a. Chr., organizat dupa modelul grecesc al scolilor de retorica, destinat adolescentilor romani intre 17 20. Sub conducerea unui rhetor sai orator, tinerii deprindeau arta cuvantului indispensabila carierei politice atat la greci cat si la romani. Acestia exersau arta de a vorbi in public sustinand in fata auditoriul discursuri fictive compuse pe teme date de catre profesori. Studiile de retorica se incheiau cu o calatorie in Grecia, in scopul desavarsirii educatiei pe langa renumiti filozofi si oratorii.

...