Insignele din aeronautică militară română

In anul 1910, avocatul Mihail Cerchez a infiintat la Chitila, langa Bucuresti, prima scoala de pilotaj din Romania. Scoala era un un adevarat complex aeronautic, dupa modelul celor vizitate in Franta de Mihail Cerchez in anul 1910. Raspunzand solicitarilor acestuia (raport nr. 02327 din 11 iunie 1910), Ministerul de Razboi a detasat la scoala de pilotaj de la Chitila (in aprilie 1911) sase ofiteri romani din diverse arme (geniu, cavalerie etc.). Acestia si-au pastrat pe toata perioada scolarizarii uniforma si insemnele armei din care proveneau. Nici macar pentru ofiterii cavaleristi nu s-a aprobat renuntarea la pintenii de la picioare, desi acestia ii incomodau vadit la urcarea in avion si in timpul zborului. Acelasi lucru s-a intamplat si cu ofiterii romani detasati la scoala printului George Valentin Bibescu, scoala Ligii Nationale Aeriene si Scoala Militara de Zbor de la Cotroceni. In anul 1912, Directia a IV-a Geniu a emis un ordin prin care s-a stabilit ca odata cu brevetarea pilotilor si observatorilor, acestia au dreptul sa poarte ca semn distinctiv doua mici avioane cusute pe gulerul tunicii (Directia a IV-a Geniu, dosar 474, p. 1090). La 1 aprilie 1913, Parlamentul Romaniei a aprobat legea privind organizarea aeronauticii militare. Devenind arma de sine statatoare, aviatia nu a primit o uniforma specifica si insemnele care sa o particularizeze. Abia dupa 1914, la izbucnirea primului razboi mondial, a aparut insemnul specific aviatiei. Astfel, din 1912 pilotii si observatorii romani, ofiteri sau subofiteri, au purtat la gulerul tunicii un avion Bleriot in miniatura, din metal argintat. Acest insemn a fost considerat prima insigna de pilot militar roman.

Dupa moartea regelui Carol I (in anul 1914), pe tronul Romaniei a urcat nepotul acestuia, printul Ferdinand I. Noul rege a aprobat la 1 iulie 1915 insemnele din Aeronautica Militara Romana (Decret regal nr. 1935 din 6 iunie 1931, publicat in Monitorul Oficial nr. 140, 20 iunie 1931, partea I, p. 5522). Pentru piloti, ofiteri sau subofiteri, insigna era reprezentata de un vultur cu aripile ridicate, care tinea in gheare o bomba.

Pe piept se afla cifra regala, avand deasupra coroana regala.

Pentru observatori, insigna era sub forma unor aripi de vultur ridicate, incadrand cifra regala ce avea deasupra coroana regala.

Ambele insigne erau din metal, de culoare argintiu - platinat.

Dupa razboi, aceste insemne s-au pastrat pana la venirea pe tronul Romaniei a regelui Carol al II-lea. In patrimoniul Muzeului Aviatiei exista insa o insigna de observator militar, model 1915, care a suferit o modificare esentiala: peste cifra regala (regele Ferdinand I) s-a aplicat stema heraldica a Romaniei Mari.

Cum in arhivele militare nu se afla nici un document care sa lamureasca existenta acestui model de insigna, am ajuns la concluzia ca ea ar fi putut sa fi fost pusa in circulatie in urma a doua evenimente istorice. Primul se refera la unirea tuturor provinciilor romanesti intr-un singur stat ...