Diplomatia isi are originea in trecutul indepartat in conventiile teritoriale si de buna-credinta ce existau uneori chiar si in randul animalelor. Notiunea de diplomatie deriva din vechiul cuvant grecesc diplo in traducere dublez. Acesta a insemnat actiunea de redactare a diplomelor sau actelor oficiale in 2 exemplare dintre care unul era dat ca scrisoare de imputernicire trimisilor, iar celalalt se pastra la arhiva. Purtatorul unui astfel de dublet se numea diplomat, iar activitatea desfasurata de el diplomatie. Preluat de la grecii antici cuvantul a intrat in vocabularul politici diplomatice moderne. Dintre multiplele definitii ale diplomatiei considerata de unii arta, de altii stiinta, ne oprim asupra acelei conform careia diplomatia este stiinta raporturilor si intereselor dintre state sau arta de a concilia interesele popoarelor intre ele deci intr-un sens restrans stiinta sau arta negocierii. Diplomatia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizatia a fost capabila sa-l inventeze pentru a veghea ca relatiile internationale sa nu mai fie guvernate de forta deoarece razboiul ca mijloc de rezolvare a litigiilor internationale nu este practic si nici lipsit de primejdii. In Dictionarul Oxford se considera ca diplomatia reprezinta conducerea relatiilor internationale prin negocieri metode prin care aceste relatii se reglementeaza la aceasta participand ambasadorii si trimisii. In sens riguros diplomatia nu este o stiinta asa cum este de pilda matematica dupa cum nu se poate preciza nici cat este de aproape de domeniul artei. De mentionat ca in multe definitii sunt folosite simultan termenele stiinta si arta. In domeniul practicii se intalnesc atat rigoarea stiintifica cat si arta diplomatului. Trebuie inteles faptul ca diplomatia este o activitate care serveste si asigura buna functionare a relatiilor internationale, fiind menita sa creeze cele mai bune conditii pentru ca aceste raporturi sa se desfasoare normal. Desi unii autori considera ca diplomatia se ocupa si de raporturile ostile ale statelor, in definirea diplomatiei trebuie pornit de la caracterul pasnic al actiunii. Ca disciplina, diplomatia poate fi considerata ca avand principii determinate intrucat are la baza anumite notiuni avand si un obiectiv precis si distinct si anume de a reglementa raporturile existente intre state. Intre elementele care alcatuiesc definitia diplomatiei conceptul de stat trebuie legat de adjectivul suveran. Nu se poate recunoaste o activitate diplomatica in sensul propriu al cuvantului intre state care se afla in relatii de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalitatii suverane. Conceptul de diplomatie este echivalent cu cel de dialog. Diplomatia ca metoda este opusa razboiului si in general politicii de forta. Flexibilitatea este esenta diplomatiei, respectiv cautarea unor solutii reciproc acceptabile. Din perspectiva stiintifica diplomatia are ca obiect studierea relatiilor politice sau juridice ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
