Cultura

In ciuda opozitiei SUA, UNESCO a adoptat un proiect care afirma exceptia culturala, adica neincluderea in tratativele OMC a produselor culturale. O victorie pentru Franta, si altor 150 de tari care sprijineau acest proiect, dar o infringere pentru SUA si Israel care au incercat sa impiedice adoptarea proiectului de conventie.

Conform conventiei fiecare tara va putea finanta prin fonduri publice sau de alta provenienta cinematografia nationala, artele plastice, muzica, etc. Articolul 20 afirma ca acest nou drept are valoare juridica, si ca statele semnatare pot face referinta la el in cadreul negocierilor de la OMC.

De asemenea o tara va putea sa refuze deschiderea pieteti cinematografice in cazul negocietilor internationale. (17 10 2005) Un articol publicat in New York Times in luna februarie, readuce in actualitate problema comertului cultural. Prin cultural intelegind inclusiv acele produse culturale de masa din care se obtin profituri uriase, precum filmele.

Punctul de vedere al autorului este fara echivoc: comercializarea libera culturii se traduce prin promovarea diversitatii culturale, o idee nobila: fiecare cetatean al planetei poate beneficia astfel de libera circulatie a ideilor, cuvintelor si imaginilor, incurajeaza traditiile indigene si limbile minoritatilor, cultura se democratizeaza, tari sarace si bogate devin egale in dreptul de a-si raspindi cultura proprie, astfel cultura mondiala fiind la adapostul omogenizarii culturala denuntata de anti-globalisti. Desi in cadrul UNESCO nu s-a ajuns deocamdata la un consens care ar duce la semnarea unei conventii ce ar garanta aceste deziderate, se lucreaza intens pentru a se ajunge la un acord. In noiembrie 2001 UNESCO publicase deja o Declaratie despre Diversitatea Culturala si un Plan de Actiune care ar urma, dupa tratative si intilniri de experti, sa ia forma unui tratat semnat de cei 190 de membri ai sai. Dar drumul spre concretizarea unei intelegeri este spinos, nu toate tarile sint de acord cu prevederile viitorului tratat, iar opozitia nu este deloc dispusa sa cedeze. Un grup de 100 de tari doresc includerea unui paragraf care sa permita statelor nationale dreptul suveran de a dezvolta, implementa, si mentine politici culturale desemnate sa protejeze creatiile nationale, fie ca este vorba de cultura comerciala sau nu. Intr-un memorandum inaintat UNESCO se afirma ca: bunurile culturale si serviciile sint vectori ai identitatii popoarelor si nu pot fi intelese ca marfa Dar ceea ce este mai important, este ca acest grup de tari in fruntea caruia se afla Franta si Canada, doresc ajungerea la o intelegere inaintea incheierii negocierilor din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului relativ la comertul cultural, care odata terminate, s-ar incheia cu hotariri care ar face conventia UNESCO inutila.

Deja ONG uri si activisti si-au concentrat eforturile pentru a sustine declaratia celor 21, si in acest fel bara intentiile SUA de a promova ideea interzicerii ...