Civilizația învățământul

Atit prin forma lui de organizare, cat si prin continutul lui, invatamantul la Roma avea un pronunta caracter de clasa. Functia de educator era o ocupatie intelectuala cu trecut indelungat, chiar daca facem abstractie de educatia ce se dadea in familie, sub conducerea direcata a mamei pana la varsta de sapte ani, apoi sub supravegherea tatalui; Dupa traditia istorica, transmisa de Titus Livius, cea mai veche institutie de invatamant la romani are data de pe la mijlocului secolului al V-lea i, . e n. El spune ca in Forul roman, printre pravaliile vanzatorilor de tot felul, se aflau si unele scoli. Bineinteles, aceasta informatie poate avea o oarecare valoare numai daca aparitia scolii o punem in legatura cu aparitia si folosirea pe scara mai larga a scrisului in legatura cu aparitia si folosire pe scara mai larga a scrisului; in acest caz, cel mai vechi monument scris in limba latina-fibula de aur de la Praeneste din secolul al VI-lea i. e. n-, presupune si existenta unei institutii scolare unde se invata scrisul.

Primele scoli reprezentau cea mai elementara forma de invatamant. Cunostiintele erau predate de un litterator, adica cel care invata pe altii litere, mai terziu a aparut denumirea de primus magister, Scoliile erau frcvente cu copiii oamenilor saraci deoarece cei bogati preferau sa dea acasa fiilor lor instructia elementera.

Aceste scoli de grad elementer erau frecvente de baieti si fete, deci erau mixte, cu toete ca, asa cum sa va arata mai jos, fetele primeau de obicei primele cunostinte de famile. La inceput invatamantul avea loc sub cerul liber; apoi in mici incarei modeste. Ca mobilier scoala avea un scaun inalt cu speteaza ridicat pe o estrada, pe care statea invatatorul; in jurul lui sedeau scolarii care stateau pe niste scaunele simple; ei tineau pe genunchi tablite cerate si celelalte unstensile de scris cu ajutorul arora isi insemnau cele invatate.

La scoala se invata inainte de toate cititul si scisul. Cititul incepea cu alfabetul, ale carui litere erau invateate pe dinafara mai inainte de a fi cunoscute dupa forma lor, la inceput literele izolate in ordinea alfabetica, apoi grupate in silabe pana se ajungea la cuvinte intregi si la lectura unui text continuu. Scrisul se invata abia dupa ce scoalrii se aflau in aceasta faza a cititului; ei scriau pe tablite cuvintele sau textele pe care urmau sa le citeasca. Textele citite si scrise erau apoi invatate pe dinafara.

Dupa ce isi insuseau cititul si scrisul, scolarii invatau elementele de calcul, ei invatau mai tarziu terminologia sistemului de numarae, ajutandu-se uneori in acest scop de pietricele. (calculi) Mai tarziu, in epoca imperiala, se pare ca s-au realizat unele progrese in ceea ce priveste predarea acestor elemente, prin introducerea treptata a operatilor care stau si azi la baza aritmetici; aceste elemente erau invateate in colectiv si erau insotite de anumite intonatii melodice. Este elocventa in aceasta privinta marturia scriitorului latin tarziu Aurelius Augustinus care, evocand anii copilarii ...