Ariciul

Un mic ghem, viu, acoperit cu o multime de tepi. Botic ascutit, ochi scanteietori. Acesta este ariciul, unul dintre cele mai indragite animale - personaj in basmele multor popoare, erou de desene animate. Denumit stiintific Erinaceus europaeus, ariciul comun este originar din Europa, dar a fost introdus si in Noua Zeelanda. De asemenea, rude ale ariciului comun traiesc si in alte zone, pe diverse habitate (de la dunele de nisip, pana chiar si in gradinile de la marginea oraselor), hibernand intre patru si sase luni pe an. Ariciul este un animal insectivor care, pe langa insecte, mai mananca rame, paianjeni si melci limacsi. Iar daca majoritatea insectivorelor fug la primul semn de pericol, ariciul reactioneaza intr-un mod cu totul aparte. Avand spatele acoperit cu aproape 6. 000 de tepi ascutiti, ariciul se ghemuieste ca o minge atunci cand este amenintat si isi zbarleste tepii, protejandu-se astfel impotriva majoritatii pradatorilor. In salbaticie, aricii traiesc in zone intinse din Europa, Asia, Africa si Noua Zeelanda, dar nu si pe cele doua continente americane. Chiar daca nu exista arici nativi in America, iubitorii acestor insectivore si-i pot procura din magazinele de specialitate, dar numai in anumite state! In alte state ale S. U. A., dar si in cateva provincii canadiene, este ilegal sa detii un arici ca animal de companie. Iar daca vrei neaparat sa il cresti intr-un spatiu natural, ai nevoie de o licenta! Astfel de restrictii nu exista, insa, in Europa, ariciul de pe continentul nostru fiind considerat ca apartinand rasei comune. Cele mai adaptabile la viata de animal de companie sunt exemplarele de arici alb pantecos, algerian, indian (ultimele doua avand urechi lungi) si cele din rasa numita arici cu patru degete. Tepii care il fac atat de usor de recunoscut pe arici nu sunt veninosi (ca la alte specii) si nici atat de neplacuti ca ai porcului spinos, de exemplu, dar ii asigura micutului insectivor o protectie foarte eficienta impotriva pradatorilor, singurele atacuri cu sanse de reusita avand loc noaptea sau prin surprindere. De aceea, printre putinii dusmani naturali ai ariciului se numara bufnitele si dihorii. Pentru aricii care traiesc in padurile sau culturile traversate de sosele, alti dusmani (fara voie) sunt soferii neatenti, multe exemplare tepoase sfarsind sub rotile masinilor care trec in viteza. Aricii evita sa iasa la plimbare ziua, preferand sa se ascunda prin locuri retrase si amanand masa dupa lasarea intunericului. Noaptea, aricii pornesc sa isi caute hrana preferata: diverse specii de insecte, rame, anumiti melci si o multime de viermisori. Pentru ca acest meniu este alcatuit, in majoritate, din daunatori ai culturilor, fermierii si gradinarii ii apreciaza pe arici si incearca sa ii determine sa le viziteze proprietatea, momindu-i cu mancare. Numai ca, din pacate, nu toti oamenii stiu ca aricii au o intoleranta la lactoza, consumul de lapte (sau de derivati ai acestuia) facandu-le mult rau ...