Acacia

Totul luase o intorsatura cuidata. Eram tot in camera mea, in fata aceluiasi calculator, intors de la aceleasi ore plicticoase si, totusi, ceva era diferit. Nu am putut niciodata sa identific sentimentul pe care il am atunci cand spun trebuie sa scriu, nu am facut decat sa spun in noaptea asta scriu, n-a contat din ce motiv. Nici macar nu trebuie sa imi fac ordine in idei. Am o structura generala si totul ia nastere in jurul ei, legandu-se precum carnea de os. Si apoi se trezeste la viata, pleaca in lume si se hraneste din ochii altora. Sa fie doar o izbucnire? O descarcare de moment? Un vulcan care erupe in interiorul meu, arzand hartia cu povestiri ciudate? Ciudat ca m-am gandit la ea cand am scris si ma gandesc si acum. Era o iarna friguroasa. Nu tin minte bine ce zi era, doar ca era vacanta si profitam cat puteam de cele trei saptamani libere, incercand sa nu ma abat de la noul program de somn (stabilit dupa atatea nopti albe). Ma sunase intr-o dimineata si abia daca ma abtinusem de la a o injura, in gand desigur, ca m-a trezit din somn. Nu stiam ce voia, insa nevoia de diversitate si un chef puternic de plimbare m-au facut sa ma intalnesc atunci cu ea. Fata aceasta se numea Acya cu c citit c si nu s, asa cum imi atrasese ea insasi atentia la prima noastra intalnire. Atunci ne-am vazut intamplator, cand am mers sa ii dau profesorului de romana cateva din textele scrise atunci. Pe ea nu o cunoscusem pana atunci decat din priviri, insa interesul ei pentru povestirile mele m-a facut sa vorbesc ceva timp cu ea. I-am dat chiar in acea zi cate o copie a fiecaruia (imprimanta de acasa isi asumase rolul de tipografie) si, dupa cum nu ma asteptam, le citise pe toate pana a doua zi. M-a intrebat de ce apare mereu un personaj feminin. Ceva in genul ca sa intrebe proastele snoabe ca tine mi-a ramas in gat, negasind iesirea sonora a corzilor vocale, lasandu-ma sa balbai in schimb o explicatie pe care eu o consideram doar partial logica. Am descoperit atunci, nu fara uimire, ca fata asta chiar gandea si, de-a dreptul neasteptat, a inteles explicatia mea. A inceput apoi o conversatie pe care am analizat-o in acea noapte, lipsit din nou de somn, si care a pornit de la preferintele muzicale, a trecut prin filme, scoala si colegi, a ajuns la jocurile pe calculator si a culminat cu literatura. Am citit in zilele ce au urmat multe din creatiile ei si sentimentul ca ea era diferita de celelalte, apropierea ei de personajele feminine create de mine au devenit realitati aproape palpabile. Zapada imi scartaia usor sub picioare sub un cer gri-movuliu la fel de rece si steril ca si suprafata pe care calcam. Nu ma gandeam la nimic anume sau cel putin asa imi amintesc acum. Eram totusi curios ce ar putea vrea ea de la mine in mijlocul iernii, cand doar rareori ma mai intalneam cu vreun coleg sau prieten bun, multumindu-ma sa scriu sau sa ascult muzica. Acya ma astepta plimbandu-se de colo-colo in pustieteatea din fata fast-food-ului ...