Tipuri de politici destinate suportului pentru femei

Fiecare stat european a adaptat legislatia europeana comuna, în functie de cadrul legislativ specific, de cultura specifica si de suportul pe care îl acorda populatia unui anumit tip de masuri iar Uniunea Europeana exercita si ea, prin intermediul legislatiei adoptate influente asupra statelor membre si a celor candidate la aderare.

Lohkamp – Himmighofen si Dienel (2000) identifica în Europa sase modele sau „tipuri ideale” de politici, destinate sa favorizeze egalitatea de sanse între femei si barbati prin reconcilierea dintre munca si familie:

1. Modelul egalitarist prietenos fata de femei este promovat de tarile scandinave. Politica promovata este centrata pe asigurarea unor structuri de egalitate între femei si barbati, în toate aspectele vietii sociale si economice, incluzând distributia egala a muncii platite si a celei neplatite prestata în gospodarie. Politicile propuse vizeaza stimularea participarii femeii la piata muncii si implicarea barbatilor în îngrijirea copiilor si în viata de familie.

Masurile concrete folosite pentru implementarea acestor politici sunt:

- oferirea de concedii parentale platite

- introducerea unui model flexibil al zilei de munca

- facilitati pentru cresterea si îngrijirea copiilor.

Efectele negative ale acestui model constau în segregarea ocupationala si în discriminarea negativa a barbatilor, în ceea ce priveste angajarea în sectorul public, fapt sanctionat de catre Curtea Suprema de Justitie a Uniunii Europene, în cazul Suediei, în iulie 2000.

2. Modelul demografic orientat spre piata muncii este prezent în Franta si Belgia. Modelul promoveaza, de asemenea, politici prietenoase fata de femei, dar cu alt scop fata de primul model prezentat. Daca, în cazul modelului egalitarist, scopul era de a asigura egalitatea sanselor între femei si barbati, în cazul celui de-al doilea model, scopul este de a exploata întregul potential al fortei de munca si de a mentine balanta demografica.

Masuri:

- încurajarea participarii femeilor pe piata muncii, cu o întrerupere de scurta durata pentru nasterea copiilor;

- este pus la punct un sistem public de îngrijire a copiilor, menit sa asigure atât facilitati pentru femei, cât si socializarea corespunzatoare a copiilor.

- nu sprijina deloc împartirea muncii domestice neplatite, cum se întâmpla în cazul primului model.

3. Modelul liberal este promovat de Marea Britanie si Irlanda. In cazul acestor state, reconcilierea dintre familie si munca nu a constituit o prioritate, statul neimplicându-se pentru dezvoltarea unor astfel de politici. Grija pentru asigurarea de facilitati destinate cresterii si îngrijirii copiilor revine doar angajatorilor, în eventualitatea în care acestia sunt interesati sa foloseasca si forta de munca feminina. Familia este cea care trebuie sa îsi faca singura aranjamentele necesare îngrijirii copiilor, fara nici un ajutor din partea statului. In plus, nu exista masuri destinate sa favorizeze împartirea muncii domestice între parteneri, Marea Britanie fiind, de altfel, tara care s-a opus multor initiative ale Uniunii Europene referitoare la asigurarea egalitatii de sanse, cum ar fi cazul celei care prevede obligativitatea concediului parental pentru ambii parinti. Trebuie mentionat ca în Marea Britanie tatii nu au drept la concediul parental. In aceste conditii se dezvolta un model de segregare a rolurilor în familie, femeia fiind considerata, în primul rând, ca îndeplinind rolul de îngrijire a copiilor si familiei si, în al doilea rând, pe cel de aducatoare de venit.

4. Modelul celor trei faze, dezvoltat de Austria, Germania, Luxemburg si Olanda, favorizeaza implicarea în munca a barbatilor si retragerea de pe piata muncii a femeilor, dupa ce s-au casatorit si au copii.

O prima faza este cea anterioara formarii familiei si aparitiei copiilor. Aceasta etapa este caracterizata de implicarea cu norma întreaga a femeilor în munca.

A doua etapa este cea a formarii familiei si a aparitiei copiilor, în care femeile parasesc piata muncii.

FEAA, Univ. Al. I. Cuza, Iasi