Terorismul cibernetic

Dinamica tehnologiei și a mediului de securitate în spațiul cibernetic au fost principalii factori ce au influențat evoluția securității atât a statului în sine, cuprinzând sistemul legislativ, cât și a indivizilor aflați în poziții importante în ierarhia statală. Atacurile cibernetice, indiferent de modul în care acestea au fost și sunt utilizate, devin complexe și mai greu de identificat și contracarat, având efecte distructive de o anvergură mult mai mare față de cele regăsite în urmă cu câțiva ani. Terorismul contemporan cibernetic se bazează în primul rând pe un set de acțiuni destinate în principal pe oprirea funcționalității sistemelor informatice, cât și pe producerea unor pagube sporite, mai ales prin scurgerea de informații clasificate, din domeniile importante de activitate.

În prezent, spațiul cibernetic este accesibil tuturor persoanelor, indiferent de statut, evoluând rapid datorită capabilităților moderne și a tehnologiilor în curs de dezvoltare continuă. În ceea ce privește terorismul cibernetic, acesta este un instrument utilizat de către organizațiile teroriste, tocmai pentru a culege date și informații, în scopul obținerii unui avantaj, din punct de vedere politic, economic sau militar. Din cauza existenței unui număr mare de posibilități de acțiune, teroriștii cibernetici își focusează acțiunile în special în domeniile principale ale statului și înspre persoanele influente, prin intermediul cărora acestea (n.r. organizațiile) își pot îndeplini scopurile finale. Acest tip de terorism este regăsit mai ales în zonele fierbinți de conflict, precum Orientul Mijlociu sau Europa de Est, organizațiile teroriste dorind stimularea percepției perfide asupra adevăratelor motive și idei susținute de reacțiile armate. Având în vedere faptul că obiectivul nemijlocit al terorismului este de a menține constantă o stare de insecuritate publică și de propagandă socială, terorismul cibernetic este una dintre cele mai avantajoase metode pentru organizațiile teroriste, dat fiind puterea și viteza de propagare a informațiilor în spațiul cibernetic actual.

În acest sens, Internetul și rețelele devin instrumente de control și manipulare. Conform lui Gabriel Weimann, există șase tipuri de utilizare a spațiului cibernetic, destinate terorismului.Astfel, se pot menționa: terorismul ca instrument de propagandă, organizațiile teroriste dorind promovarea acțiunilor lor, atât cu ajutorul mass-mediei, cât și cu ajutorul Internetului și al social-media. Totodată, se evidențiază terorismul ca instrument al războiului psihologic, observabil prin apariția unor imagini ce stimulează teorii în comunitățile țintă, precum cele cu ostatici decapitați sau supuși torturii. Există, de asemenea, terorismul ca instrument financiar, tip identificat mai ales la grupările precum Al-Queda, care, cu ajutorul rețelelor informatice, a reușit să capete sponsorizări uriașe din partea susținătorilor sau a conducătorilor politici ce au utilizat aceste organizații tocmai pentru a câștiga teren în fața altor actori.

Terorismul folosit ca instrument de recrutare este regăsit la Daesh, cunoscut și sub denumirea de ad-Dawlat al-Islamiya fi'l-Irak wa'sh-Sham, ce a reușit să recruteze susținători prin utilizarea imaginilor și a videoclipurilor ce prezintă idealuri musulmane. Un alt tip este terorismul folosit ca depozit de documente, datorită existenței unor resurse nelimitate de date și ghiduri privind utilizarea și construirea unor mijloace și tactici amenințătoare. Terorismul ca factor de disimulare a sistemului organizațional a fost principalul mod prin care organizațiile teroriste au reușit ascunderea faptelor și a modurilor de acțiune, prin stabilirea și dezvoltarea unor rețele multiple de posturi de comunicare, membrii putându-se sprijini reciproc și coordonându-se în atacuri, un exemplu în acest sens fiind serviciul PalTalk, utilizat de Al-Queda.

Astfel, putem contura o definiție pentru noțiunea de terorism cibernetic, acesta fiind o acțiune premeditată, motivată, prin care sunt vizate și atacate insfrastructurile critice naționale, prin sistemele informatice. Aceste atacuri pot produce, după cum am menționat anterior, prejudicii și acte de violență împotriva unor ținte noncombatante, fiind utilizate de agenți clandestini individuali sau afiliați unor grupări. Totuși, în ciuda faptului că terorismul cibernetic a fost instrumentul unor organizații consacrate teroriste, precum cele amintite, acesta este utilizat și de hackeri sau grupări de hackeri cu ideologii extremist-teroriste, care susțin sau promovează ideologiile elaborate de acestea. Terorismul cibernetic determină o schimbare a perspectivelor de abordare ale instituțiilor naționale, prin implementarea unor norme legislative care să poată contracara eficient apariția și dezvoltarea acestor tehnici.

Conform legislației naționale, frauda informatică reprezintă introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul . Pornind de la această definiție, se poate clasifica activitatea informațională în două tipuri, astfel: infracționalitate informatică avansată ce cuprinde atacurile complexe îndreptate în sfera componentelor și programelor informatice și infracționalitatea cu caracter informatic ce cuprinde infracțiunile tradiționale, evoluate în funcție de dezvoltarea Internetului și a platformelor informatice. Activitatea organizațiilor teroriste se orientează în vederea maximizării profitului și a imaginii, fiind sponsorizate și finanțate de diverse personalități și susținători. Astfel, se poate evidenția faptul că există patru moduri prin care acestea utilizează Internetul în acest scop: prin cerere directă (prin utilizarea site-urilor web, mesageriei electronice), prin comerțul electronic (prin site-uri web de tip DarkWeb), prin exploatarea instrumentelor de plată online și prin sponsorizarea din partea unor organizații caritabile (transferurile de fonduri fiind efectuate prin transfer bancar electronic, disponibile prin intermediul platformelor precum PayPal). O altă metodă utilizată de organizațiile teroriste este spălarea de bani, un caz în acest sens fiind hacker-ul Younis Tsouli, care a finanțat acte de terorism cu ajutorul furturilor de carduri bancare. Acesta a utilizat mai multe metode, mai ales transferul prin intermediul aplicațiilor de internet banking, fondurile fiind transmise prin mai multe țări, ajungând ulterior în conturile organizației Al-Queda.

1. Legea nr. 58 din 14 martie 2023 privind securitatea și apărarea cibernetică a României, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative;

2. Legea nr. 286 din 17 iulie 2019 privind Codul Penal;

3. https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf (accesat la data de 19.06.2023);

4. Legea nr. 58 din 14 martie 2023 privind securitatea și apărarea cibernetică a României, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative;

5. Legea nr. 286 din 17 iulie 2019 privind Codul Penal;

6. https://intelligence.sri.ro/daesh-organizatie-retea-sau-stat/ (accesat la data de 19.06.2023);

7. https://law.stanford.edu/wp-content/uploads/2018/03/stevenson.pdf (accesat la data de 19.06.2023);

8. https://intelligence.sri.ro/masuri-legislative-pentru-combaterea-terorismului-cibernetic/ (accesat la data de 19.06.2023);

9. https://intelligence.sri.ro/terorismul-cibernetic-de-la-graffiti-la-ofensiva-cibernetica/ (accesat la data de 19.06.2023);

10. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/cybersecurity/ (accesat la data de 19.06.2023);