Studiul funcționarii transmisiei prin curele

Argument

Transmisiile prin curele au rolul de a prelua si transmite miscarea de rotatie de la o roata conducatoare la una condusa prin intermediul elemntului flexibil tensionat numit curea.

Transmiterea mişcării se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale) sau fără alunecare (la transmisiile prin curele dinţate).

Materialele pentru aceste curele pot fi: pielea, ţesăturile textile, pânza cauciucată, materialele plastice, benzile metalice.

Clasificarea curelelor se face în funcţie de forma secţiunii curelei, (iar clasificarea transmisiilor prin curele se face în funcţie de poziţia relativă a axelor arborilor, a numărului de arbori antrenaţi (conduşi) şi a raportului de transmitere realizat.

După forma secţiunii, curelele pot fi: late,politriunghiulare,dinţate, trapezoidale,rotunde.

Transmiterea sarcinii se realizează prin intermediul frecării care ia naştere între suprafeţele în contact ale curelei şi roţilor de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) sau prin contactul direct dintre dinţii curelei şi cei ai roţii (în cazul transmisiilor fără alunecare).

Pentru realizarea forţelor de frecare dintre curea (curele) şi roţile de curea, necesare la transmisiile cu alunecare pentru transmiterea momentului de torsiune, este necesară tensionarea curelei. Aceasta se poate realiza periodic, printr-un montaj adecvat, sau continuu, în timpul funcţionării.

Sistemele de tensionare folosite sunt de două feluri: sisteme de tensionare permanentă, independente de momentul de torsiune transmis, dar proiectate pentru transmiterea acestuia, respectiv sisteme de tensionare automată, care realizează o tensionare variabilă, funcţie de momentul de torsiune transmis.

Comparativ cu celelalte transmisii mecanice, transmisiile prin curele cu alunecare prezintă o serie de avantaje: se montează şi se întreţin uşor;

funcţionează fără zgomot; amortizează şocurile şi vibraţiile; necesită precizie de execuţie şi montaj relativ reduse; costurile de fabricaţie sunt reduse; transmit sarcina la distanţe relativ mari între arbori; permit antrenarea simultană a mai multor arbori; funcţionează la viteze mari; asigură protecţia împotriva suprasarcinilor.

Capitolul.I. Caracterizare.Clasificare.Domenii de folosire

Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice, care realizează transmiterea mişcării de rotaţie şi a sarcinii, de la o roată motoare la una sau mai multe roţi conduse, prin intermediul unui element flexibil, fără sfârşit, numit curea.

Transmiterea mişcării se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale) sau fără alunecare (la transmisiile prin curele dinţate).

Transmiterea sarcinii se realizează prin intermediul frecării care ia naştere între suprafeţele în contact ale curelei şi roţilor de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) sau prin contactul direct dintre dinţii curelei şi cei ai roţii (în cazul transmisiilor fără alunecare).

O transmisie prin curele se compune din roţile de curea – conducătoare 1 şi condusă 2 – elementul de legătură (cureaua) 3 (fig.3.1), sistemul de întindere şi apărători de protecţie.

Fig.3.1

Forţa necesară de apăsare a curelei pe roţile de curea se realizează la montaj, prin întinderea (deformarea elastică) curelei.

Comparativ cu celelalte transmisii mecanice, transmisiile prin curele cu alunecare prezintă o serie de avantaje: se montează şi se întreţin uşor;

funcţionează fără zgomot; amortizează şocurile şi vibraţiile; necesită precizie de execuţie şi montaj relativ reduse; costurile de fabricaţie sunt reduse; transmit sarcina la distanţe relativ mari între arbori; permit antrenarea simultană a mai multor arbori; funcţionează la viteze mari; asigură protecţia împotriva suprasarcinilor.

Dintre dezavantajele acestor transmisii se pot menţiona: capacitate de încărcare limitată; dimensiuni de gabarit mari, comparativ cu transmisiile prin roţi dinţate; forţe de pretensionare mari, care solicită arborii şi reazemele; raport de transmitere variabil, ca urmare a alunecării curelei pe

roţi; sensibilitate mărită la căldură şi umiditate; durabilitate limitată; necesitatea utilizării unor dispozitive de întindere a curelei.