Studiu privind strategia UE pentru politica de protecție a consumatorului

I. Introducere

Politica de protecţie a consumatorilor se găseşte din ce în ce mai mult în centrul principalelor provocări cu care se confruntă cetăţenii şi economia Uniunii Europene

Complexitatea pieţelor cu amănuntul creşte rolul consumatorilor. Datorită acestui lucru, consumatorii au acum puteri mai mari în ceea ce priveşte administrarea propriilor afaceri. În timp de mulţi dintre ei pot obţine avantaje, cei mai vulnerabili sunt mai slab dotaţi iar creşterea nivelului de consum al copiilor şi îmbătrânirea populaţiei duc la creşterea numărului de clienţi mai vulnerabili. Cu toate acestea, nevoia de încredere din partea consumatorilor, care să stimuleze economia, nu a fost niciodată atât de mare.

Pe de altă parte, produsele şi serviciile vor fi din ce mai mult interconectate iar revoluţia tehnologică adusă de internet şi digitalizare va lua amploare şi mai mult, accelerând globalizarea şi creşterea consumului de produse importate în UE. Comercianţii vor vinde din ce în ce mai mult consumatorilor din UE, produse provenite de oriunde din lume, graţie comerţului electronic. Astfel, siguranţa şi protecţia consumatorului este tot mai greu de asigurat iar nevoia de a se asigura o supraveghere eficientă a pieţei va pune dificultăti organismelor de certificare.

II. Rolul Politicii UE de protecţie a consumatorilor

Politica UE de protecţie a consumatorilor este esenţială pentru ca statele membre să facă schimbărilor pietei UE şi nu numai.

Această politică abordează probleme pe care persoanele particulare nu au mijloacele să le rezolve singure. Ea garantează securitatea produselor şi serviciilor, precum şi corectitudinea şi transparenţa pieţelor, astfel încât consumatorii să poată alege în cunoştinţă de cauză, iar comercianţii necinstiţi să fie excluşi.

Prin această politică se urmăreşte asigurarea mijloacelor necesare consumatorilor pentru a face alegeri raţionale şi pentru a-şi asuma responsabilitatea promovării propriilor interese.

Graţie încrederii consumatorilor în funcţionarea pieţei interne, UE poate deveni o destinaţie fiabilă pentru comerţul electronic din restul lumii.

Rolul UE în gestionarea acestor schimbări va continua să crească, iar politica de protecţie a consumatorilor este de asemenea esenţială pentru o funcţionare mai bună a pieţei interne, mai ales în contextul extinderii pieţei în 2004 şi 2007, ce a adus cu sine noi provocări specifice.

Dezvoltarea pieţelor deschise şi adoptarea normelor de protecţie a consumatorilor fiind relativ recente în aceste state membre, drepturile şi obligaţiile prevăzute de politica UE de protecţie a consumatorilor sunt mai puţin valorificate şi respectate în comportamentul consumatorilor, al agenţiilor de control şi al întreprinderilor.

Pieţele cu amănuntul rămân puternic fragmentate de-a lungul frontierelor naţionale, deşi pentru un număr din ce în ce mai mare de sectoare, cum ar fi spre exemplu transportul aerian şi muzică, nu mai există obstacole tehnologice pentru o piaţa cu amănuntul integrată.

Aşadar, există potenţial pentru consolidarea pieţelor cu amănuntul la nivelul UE. Deschiderea pieţelor cu amănuntul transfrontaliere este factorul cheie pentru valorificarea potenţialului pieţei interne cu amănuntul.

Pe măsură ce comerţul transfrontalier se dezvoltă ca o alternativă credibilă la pieţele interne, consumatorii dispun de o paletă mai largă de alegere, iar pieţele naţionale sunt supuse unei concurenţe mai mari.

„Efectul integrării” nu înseamnă că toţi sau aproape toţi consumatorii trebuie să-şi facă cumpărăturile peste hotare. Experienţa Comisiei privind înlăturarea obstacolelor pentru vânzările transfrontaliere de vehicule noi arată că este suficient ca achiziţiile transfrontaliere să fie o alternativă credibilă pentru ca pe pieţele naţionale concurenţa să fie mai acerbă.

Obstacolele pentru o veritabilă piaţă internă cu amănuntul sunt numeroase, iar ele ţin atât de lipsa de încredere, cât şi de reglementare, considerându-se că politica naţională de protecţie a consumatorilor nu poate rezolva de una singură aceste probleme.

Astfel la nivel UE, s-au luat deja măsuri împotriva celor mai importante probleme prin Directiva privind practicile comerciale neloiale, regulamentul privind cooperarea în domeniul protecţiei consumatorilor şi reţeaua de centre europene ale consumatorilor

De asemenea, moneda euro a fost foarte utilă pentru consumatori ajutându-i pe aceştia să compare preţurile între ţări.

Cu toate acestea, se consideră că mai rămân obstacole semnificative, mai ales în domeniul contractelor şi căilor de recurs ale consumatorilor.

III. Obiective

Se preconizează ca în perioada 2007-2013, politica de protecţie a consumatorilor va putea sprijini foarte mult UE să facă faţă dublei provocări reprezentate de creşterea populaţiei, pe de o parte şi necesitatea reînnoirii legăturilor cu cetăţenii, pe de altă parte.

Comisia UE va avea trei obiective majore în această perioadă:

1. Să dea mai multă putere consumatorilor din UE. Consumatorii deţinând controlul, pot obţine avantaje, iar concurenţa poate creşte în mod semnificativ. Consumatorii responsabilizaţi au nevoie de alegeri veritabile, de informaţii exacte, de o piaţă transparentă şi de încredere bazată pe o protecţie eficientă şi drepturi solide;

Referatul reprezinta o analiza a Strategiei UE privind politica de protectie a consumatorului.

Referatul a fost prezentat la cursul de Protectia consumatorului din cadrul Masterului Managementul Calitatii, de la ASE.