Recenzie

Introducere

Domnul Popescu Dorin Vicentiu, conferentiar universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti este autorul a numeroase reviste precum: „Calitatea şi siguranţa alimentelor”, „Comerţul internaţional cu bunuri alimentare în economia contemporană”, „Pâinea - necesitate sau moft?” dar şi a numeroase cărti: „Evoluţia schimburilor comerciale ale României”, „Marketing versus vânzari”, „Alimentatie”, „Impactul politicilor alimentare şi nutriţionale asupra comerţului international cu bunuri alimentare”. Aceasta lucrare a fost tiparită în anul 2006 la editura A.S.E. Ca surse bibliografice autorul a folosit atât ideile unor autori consacrati precum şi date privind evoluţia alimentaţiei în decursul a 3 decenii preluate din diverse site-uri de specialitate. Autorul a folosit atât carti din literatura româna cât şi din literatura engleză şi franceză.

Conţinut

În primul capitol autorul ne prezintă evoluţia agriculturii şi a alimentaţiei pe glob având în vedere studiul acestora pe parcursul a 3 decenii.

În urma unor studii amanunţite cu privire la evoluţia agriculturii autorul constată că au existat diferite modificari de la un deceniu la altul. Având în vedere producţia agricolă se poate spune că deşi există suficient teren,apă şi soare,sporirea producţiei va fi mai lentă decât în trecut dar acest fapt nu este considerat un lucru rău deoarece şi ritmul de creştere a populaţiei va fi mai scăzut în viitor.

Referitor la suprafaţa agricolă s-a constatat că în urmatoarele 3 decenii suprafaţa agricolă cultivată va înregistra creşteri importante în special în ţările în curs de dezvoltare. Privitor la tehnologiile de producţie se preconizează că în viitor vor exista noi procedee moderne care vor asigura nu numai creşterea producţiei în agricultură ci şi conservarea mediului înconjurator.După cum afirmă şi autorul în ceea ce priveşte resursele de apă, se poate spune că deşi rezervele de apă vor fi suficiente,în viitor vor fi unele regiuni în care problema asigurarii apei pentru agricultură va fi greu de soluţionat.

Având în vedere că dreptul la hrană este un drept de bază al omului, autorul constată că omenirea în ultimele 3 decenii a făcut progrese în ceea ce priveşte nivelul de alimentaţie.

Pentru evaluarea nivelului de alimentaţie trebuie să cunoaştem cantitatea de alimente consumată de persoană într-o zi. De altfel putem spune că, la nivel mondial, s-a înregistrat o creştere a consumului mediu de alimente de 20% de la mijlocul anilor ’60 şi până astazi,asta însemnând că a crescut de la 2360 kcal/zi la 2803 kcal/zi.

De asemenea se estimează că se vor înregistra creşteri ale consumului mediu zilnic de alimente, dar într-un ritm mai lent. Aşadar, la nivel global, se vor reduce numărul persoanelor subnutrite chiar dacă acest lucru se va realiza în decursul mai multor ani. Pentru a putea fi redus mai repede numărul persoanelor subnutrite trebuie acordată o atenţie deosebită agriculturii, trebuie să crescă producţia de alimente la nivel naţional şi este necesară reducerea inegalităţii în ceea ce priveşte accesul la hrană.

În cel de-al II-lea capitol sunt prezentate aspectele fundamentale privind securitatea alimentară a consumatorului.Securitatea alimentară după cum şi autorul afirmă reprezintă cantitatea de alimente necesare unui individ pentru a-şi asigura echilibrul filozofic. Deteminantele majore ale conceptului de securitate alimentară sunt:disponibilitatea hranei, posibilitatea de acces la hrană şi dorinţa de a avea o alimentaţie sănătoasă.

Fundamentarea şi elaborarea politicilor alimentare şi nutriţionale trebuie să plece întotdeauna de la evaluarea stării de nutriţie a populaţiei. Pentru determinarea cât mai exactă a stării de nutriţie a unei colectivităţi umane trebuie luate în calcul mărimea populaţiei şi structura acesteia pe sexe şi pe vârste, disponibilităţile alimentare, veniturile alocate, consumul alimentar propriu-zis.

În cel de-al III-lea capitol ne sunt relatate de către autor relaţiile biologice om-aliment şi anume relaţia de troficitate şi relaţia conflictuală.

După cum noi toţi ştim omul are nevoie de hrană pentru a trăi, consumul alimentar depinzând de factorii biologici(vărstă,sex,climă).

Glucidele,lipidele, substanţele proteice, vitaminele şi elemnetele minerale sunt cele 5 grupe de substanţe nutritive care asigură troficitatea organismului.

Datorită faptului că substanţele nutritive nu sunt repartizate uniform în alimente pot avea loc dezechilibre alimentare,astfel fiecare produs alimentar are anumite substanţe nutritive din abundenţă dar duce lipsa altora.

Deşi hrana reprezintă o condiţie esenţială pentru existenţa vieţii şi pentru menţinerea sănătăţii, uneori relaţia dintre om şi alimente se poate manifesta printr-un conflict. Acest conflict apare datorită faptului că alimentele pot conţine agenţi nocivi pentru consumatori.