În data de 22 iunie 1941 Germania a atacat Uniunea Sovietică. Wehrmacht-ul ştia foarte clar unde se află duşmanul şi armele sale dar a subestimat, încă de la început, varianta unei contraofensive a sovieticilor, care are loc în decembrie 1941. După acest eşec, şeful departamentului de spionaj estic al Wehrmacht-ului este destituit, iar în locul lui este numit colonelul Reinhard Gehlen. Sub comanda lui, începe reorganizarea departamentului şi refacerea întregului proces de colectare, analiză şi evaluare a datelor şi informaţiilor. În scurt timp, departamentul reuşeşte să strângă şi să analizeze informaţii preţioase despre inamic iar Reinhard Gehlen şi-a câştigat un nume în cercurile înalte ale Armatei, precum şi printre comandanţii de pe frontul de Est. Însă odată cu intensificarea războiului şi succesele Armatei Roşii, rapoartele lui Gehlen devin din ce în ce mai pesimiste. Pentru Hitler pesimismul era egal cu trădarea iar deciziile politice şi militare luate de dictator nu au mai ţint cont de informările primite şi s-au axat, în cea mai mare măsură pe crezul său ideologic. Mai mult, în februarie 1945, Reinhard este concediat.
Care ar putea fi explicaţiile pentru care, de multe ori, liderii (politici/decizionali, militari) nu acordă importanţa cuvenită informaţiilor oferite de către serviciile de informaţii? Această întrebare poate deriva din relaţionarea dintre expertiză şi procesul de luare a deciziilor. Se referă la problemele privind atribuirea importanţei cuvenite opiniilor experţilor serviciilor de informaţii (care susţin că posedă cunoştinţe speciale şi care se ocupă de consilierea factorilor de decizie) şi liderii/factorii de decizie – politici şi militari (cei care au de fapt autoritatea de a lua decizii).
Relaţia analizată din perspectiva liderului
La o analiză primară, există tentaţia de a justifica doar atitudinea liderului. El este cel care deţine controlul iar serviciul de informaţii îi este subordonat, astfel decizia liderului primează în rezolvarea ecuaţiei. Este foarte posibil ca respectivul lider să nu beneficieze de o pregătire minimă de specialitate în domeniul intelligence –ului, nu reuşeşte să conştientizeze utilitatea informaţiilor primite, nu înţelege mecanismul de funcţionare a procesului (strategie – expertiză – plan de implementere a strategiei – rezultate/efecte). Astfel cercul se restrânge doar la analizarea atitudinii liderului politic. Liderul militar are la bază o pregătire minimă în domeniu, iar utilizarea informaţiilor este o etapă principală şi obligatorie în procesul de luare a deciziilor militare, probabilitatea ca acesta să nu acorde importanţa cuvenită produselor serviciilor de informaţii, fiind scăzută.
Un alt aspect al relaţiei lider politic/decizional – serviciu de informaţii, îl reprezintă tipul regimului politic în care se manifestă această relaţionare: societăţi democratice sau regimuri dictatoriale/autoritare.
În cadrul societăţilor democratice, liderii sunt aleşi/numiţi la intervale de timp bine delimitate şi reduse ca întindere, la scara istoriei. Aceşti lideri pornesc, în relaţionarea cu serviciile de informaţii, cu anumite impedimente.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
