Limbajul Vestimentației

Comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane , o modalitate de a împărtăși cunoștințe, experiențe, păreri , interese , idei sau atitudini. Deși comunicarea verbală , prin intermediul limbajului- articulat sau nearticulat- , reprezintă modalitatea cea mai întâlnită ca formă de comunicare , folosită în mod preponderent pentru transmiterea informațiilor , putem vorbi și de modalități de comunicare nonverbale, cele din urmă exprimând , în principal, atitudini interpersonale, stări psihice sau afective . Dintre canalele prin care se realizează comunicarea nonverbală , o formă subtilă de comunicare cu un rol tot mai important o reprezintă vestimentația. Îmbrăcămintea, în măsura în care este o alegere personală poate oglindi personalitatea individului, fiind o extensie a eului ce comunică informații depre acesta. Astfel , putem afirma că hainele au un limbaj propriu , mesajul pe care îl transmit celor din jur fiind unul deosebit de complex.

Vestimentaţia este unul dintre cele mai influente mijloace de comunicare nonverbale pe care le avem la dispoziţie. Conform estimărilor unor studii relativ recente, din totalul mesajelor, aparţinând comunicării umane, aproximativ 7% sunt verbale (cuvinte), 38% vocale ( incluzând tonalitatea vocii, inflexiunile, calităţi vocale, ritm, intensitate, onomatopee, sunetele guturale, oftat, suspin, accent, intonaţie etc.), restul de 55% reprezentând mesaje nonverbale ce reies atât din aspectul fizic , din limbajul corpului sau din limbajul spațiului (proxemica) . Ideea de comunicare prin vestimentaţie, la nivel estetic, a fost preluata de gânditorii contemporani: Lurie (1981), Barnard ( 1996) , Wilson (1985) şi folosită pentru a explica scopul şi rolul modei în societatea contemporană.

Gânditoarea Alison Lurie (1981), reliefa asemănările dintre modă şi limbă, printr-o analogie: moda are asemenea unei limbi vorbite două componente fundamentale: vocabularul şi gramatica, vestimentaţia fiind partea teoretică ce urmeaza a fi pusă în practică prin ţinută, poziţia copului, gesturi. Vestimentaţia şi podoabele sunt folosite în scopuri instrumentale, de protecţie, dar mai presus de aparenţe, acestea creionează adevărata expresivitate culturală a unei comunităţi.

Pentru a putea înţelege cu adevarat rolul pe care moda îl ocupă într-o societate, trebuie să revenim la originile sale şi să stabilim locul pe care aceasta îl ocupă în societatea modernă. Hainele sunt semne ale statutului social, simboluri ale puterii sociale, influențănd stima de sine a celor care le poartă și, de asemenea, modul in care ceilalti se comportă față de noi. În societăţile tradiţionale existau roluri sociale relativ fixe şi coduri elaborate, astfel încât vestimentaţia constituia un indicator pentru clasa socială din care provenea, profesia şi status-ul social.