Hormonii Eicosanoizi

Hormonii eicosanoizi (eicosanoidele) – prostaglandinele primare (clasice, PG), endoperoxizii prostaglandinici (PGG2, PGH2 ), prostaciclina (PGI2), tromboxanii (TX) si leucotrienele (LT) sunt autacoizi din clasa lipidelor, proveniti din fosfolipidele membranare.

Eicosanoidele ciclice se clasifica in diferite grupe, notate cu litere mari de la A la I pentru prostaglandine, respectiv prostaciclina (PGI2) si A sau B pentru tromboxani; aceste grupe sunt caracterizate prin anumite particularitati ale structurii inelare. Fiecare grupa cuprinde diferite serii, notate cu 1-3, in functie de numarul dublelor legaturi ale celor doua catene laterale.

Prostaglandinele alcatuiesc un grup de substante raspandite ubicuitar si care exercita o multitudine de efecte fiziologice locale. Dupa unii autori sunt considerate ca modulatori ai actiunii hormonilor, potentandu-le sau moderandu-le actiunile, dupa altii prostaglandinele sunt hormoni tisulari, locali.

Prostaglandinele alcatuiesc o grupa de substante raspandite in numeroase tesuturi si lichide biologice: ficat, timus, pancreas, uter, creier, rinichi, plasma seminala animala si umana, in sangele din cordonul ombilical, in sangele de menstra, in organele tractului gastro-intestinal, iris, lichidul amniotic, etc.

Sunt derivati ai acidului prostanoic, care contine 20 de atomi de C si un inel pentanic, pe care sunt grefate grupari – OH sau =O. Acidul prostanoic poate forma derivati 11α-, 11β- si 15α- hidroxilati, prin substituirea atomilor de hidrogen la nivelul ciclului pentagonal sau in catena. Sunt sintetizate in organism pornind de la acizi grasi esentiali si au duble legaturi in lantul lateral. Dupa felul inelului sunt notate cu A, B, E, F si dupa numarul dublelor legaturi cu 1, 2, 3.

Principala lor actiune fiziologica consta in contractarea sau relaxarea musculaturii netede a intestinului si a uterului. Prostaglandinele sunt sintetizate, in principal, in veziculele seminale din acizi grasi superiori esentiali. Prostaglandinele sunt acizi grasi superiori nesaturati hidroxilati cu 20 atomi de carbon si un ciclu pentagonal.

- Acidul Prostanoic

- PGE1

- PGF1α

Se gasesc in lichidul seminal uman ( cel mai bogat ), extract de prostata, intestine, ficat, rinichi, plaman, creier, etc.; tipul si concentratia variind cu specia si tesutul. Sunt eliberate de tesuturi dupa stimulare nervoasa sau chimica.

Au efecte biologice multiple si variate, PG diferind intre ele ca tipuri de actiune si intensitate, unele avand efecte opuse. PGE1 de exemplu creste contractilitatea miometrului ( stratul mijlociu, muscular al peretelui uterin ), produce vasodilatatie si lipoliza, contracta stomacul si intestinul prin efect musculotrop ( conc. 0,1ng/ml ), antagonizeaza lipoliza indusa de catecolamine [ grup de substante cu rol major in raspunsul la stres al organismului - cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina)], glucagon, ACTH.

In toate tipurile de prostaglandine exista o legatura dubla cu configuratie trans la C13 si o grupare hidroxil ( α ) la C15. Diversele grupe de prostaglandine se diferentiaza prin prezenta unor grupari oxigenate in ciclul pentanic si prin numarul dublelor legaturi. Doua dintre cele mai raspandite prostaglandine primare sunt prostaglandina E2 ( PGE2) si F2α ( PGF2α ) cu formulele: