Fibre Sintetice

Dupa o neintrerupta utilizare a fibrelor naturale, la sfarsitul secolului XIX, cerinta producerii de fibre a crescut odata cu industrializarea. Trecerea de la manufactura la producere pe scara larga se putea face doar cu ajutorul mecanizarii proceselor. Inevitabil au inceput si cercetarile in acest domeniu care ulterior au dus la descoperirea fibrelor sintetice.

Primele incercari de obtinere a fibrelor sintetice au fost facute de catre Joseph Swan la inceputul anilor 1880. Fibrele erau realizate din celuloza lichida produsa prin procesarea chimica scoartei de copac. Fibra sintetica produsa prin acest proces era similara din punct de vedere al procedurilor de obtinere cu filamentul din carbon pe care J. Swan l-a dezvoltat in vederea obtinerii becului cu incandescenta, care era defapt scopul lui la acel moment. In foarte scurt timp si-a dat seama de imensul potential pe care il avea producerea de fibre sintetice, urmand ca in anul 1885 sa revolutioneze industria textila dezvaluind in cadrul Expozitiei Internationale de Inventica de la Londra descoperirea sa.

In paralel un industrialist si in acelasi timp inginer pe nume Hilaire de Chardonnet a inventat prima forma de matase sintetica. La sfarsitul anilor 1870 acesta lucara impreuna cu Louis Pasteur la un remediu impotriva unei epidemii ce distrugea larvele de viermi de matase din Franta. Gresala neintentionata de a lasa “murdara” o eprubeta in camera intunecata a dus la la descoperirea nitrocelulozei, substanta de baza despre care se credea ca avea potentialul de a inlocui fibra de matase. Chardonnet, dupa ani in care si-a dezvoltat descoperirea, a expus-o in 1889 la Expozitia de la Paris. Din pacate materialele produse pe baza acestei fibre sintetice s-au dovedit a fi extreme de inflamabile, ducand la renuntarea utilizarii acestui compus. Ulterior acesta a fost inlocuit cu alte substante mai stabile.

Primele procese incununate cu success de producere pe scara larga au fost datorate chimistului englez Charles Frederick Cross si colaboratorilor sai Edward John Bevan si Clayton Beadle care in 1894 au creat vascoza. Este denumita astfel datorita vascozitatii foarte mari a produsului de baza, xantogenat, obtinut prin reactia intre sulfura de carbon si celuloza.

Comercializarea si producerea tesaturilor pe baza de vascoza a fost facuta de compania engleza Courtaulds Fibres in 1905. Numele de raion a fost adoptat in 1924 cand solutia de baza denumita in continuare vascoza, a fost folosita atat pentru producerea fibrelor textile dar si a celofanului. Un produs similar, cunoscut sub numele de acetat de celuloză a fost descoperit în 1865. Raionul și acetatul sunt ambele fibre artificiale, dar nu cu adevărat sintetic, fiind realizate din lemn .

Nailonul , prima fibra pur sintetica, a fost dezvoltata de Wallace Carothers , un cercetator american de la firma de produse chimice DuPont în 1930. Nailonul si-a făcut debutul în Statele Unite ca un înlocuitor pentru mătase, tocmai in timpul introducerii rationalizarii în timpul celui de-al doilea război mondial. Utilizarea sa ca material pentru producerea ciorapilor de femei a eclipsat partea mai practica a utilizarii lui ca inlocuitor pentru matase in parasute sau alte aplicatii militare.

Prima fibra de poliester a fost introdusa in 1941 de catre John Rex Whinfield si James Tennant Dickson, chimisti englezi ce lucrau la asociatia Calico Printers. Ei au produs si patentat primele fibre poliesterice pe care le-au denumit Terylene, cunoscute si sub numele de Dacron, cel putin egale daca nu, surclasand fibrele de nailon in tenacitate si rezilienta. ICI si DuPont au continuat sa produca proprile lor versiuni ale fibrei.

In continuare putem aminti pe scurt in ordine cronologica aparitia celor mai cunoscute fibre sintetice:

1949 – Modacrilul

1950 – Fibrele acrilice

1954 – Fibrele triacetate, fibre folosite in industria textila de lux

1959 – Spandexul este un elastomer sintetic in stare sa se intinda cel putin inca odata din marimea initiala

1961 – Fibrele de polipropilena, primele si singurele fibre din lume care au castigat premiul Nobel

1961 – Fibrele de aramida

1981 – Microfibrele. Prima producţie comercială de fibre micro în SUA a fost în 1989 de către EI du Pont de Nemours & Company, Inc. Micro-fibrele de azi sunt produse într-o varietate de fibre sintetice (de exemplu, poliester, nailon, acrilice, etc). Adevărata definiţie a unei fibre micro este o fibră care are mai puţin de un negator pe filament.Micro Fiber este cel mai subtire, fiind cele mai bune din toate fibre sintetice. Este mult mai fină ca fibrele de mătase mai delicate. Pentru a putea compara acesta cu ceva mult mai familiar - un fir de păr uman are de peste 100 de ori grosimea unoi micro-fibre.

1993 – Lyocelul. Prima producţie comercială de lyocell în SUA a fost în 1993 de către Courtaulds fibre, sub denumirea comercială Tencel. Un produs ecologic, lyocell este produs din pastă de lemn de pomi cultivate în mod special pentru acest scop. Este prelucrat special, folosind o tehnică de filare cu solvent în care agentul de dizolvare este reciclat, reducând poluanții de mediu.