Tehnologia Agricolă în Județul Galați

Agricultura

Agricultura este ştiinţa, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală şi animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistemică a anumitor plante şi creşterea animalelor.

Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând câmp şi cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică şi chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic de agricultură se regăsesc ştiinţe şi ocupaţii distincte, aşa cum sunt:

• acvacultura

• agrofitotehnia

• apicultura

• avicultura

• horticultura

• moluscocultura

• piscicultura

• sericicultura

• silvicultura

• zootehnia.

PORUMBUL (Zea Mays)

Porumbul (Zea Mays) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială şi furajeră. Aparţine familiei Poaceae.

Este o plantă anuală ierboasă. Embrionul dezvoltă rădăcina care creşte foarte repede în adâncime împreună cu rădăcinile adventive seminale constituie sistemul radicular temporar al plantei. După câteva zile de la răsarire, porumbul formează în sol primul nod tulpinal; distanţa dintre sămânţa şi primul nod se numeşte mezocotil şi este capabil să formeze rădacini pe orice punct al lungimii sale. Pe tulpină se formează apoi mai multe noduri succesive, cu internoduri foarte scurte.

Numărul de noduri ce se formează în sol este caracteristic hibridului şi variază între 6 şi 10, din fiecare nod subteran se formează de la 8 până la 20 de radăcini care,constituie rădăcinile adevarate ale porumbului. Sistemul radicular al porumbului este fasciculat ca şi ale celorlalte cereale, dar este mult mai dezvoltat pătrunzând în pământ până la 2,4 m adâncime.

Importanţa: Este cultura cu ponderea cea mai mare în agricultura ţării noastre. Se foloseşte ca plantă furajeră dar şi alimentară sub forma de făină. Din porumb se fabrică amidon, dextrina, ulei. Tulpinile se folosesc în hrana animalelor, singure sau îmbogăţite cu alte substanţe nutritive. Două varietăţi de porumb se folosesc pentru consumarea şi conservarea boabelor dulci şi pentru prepararea floricelelor (pop corn).

Tulpina porumbului este formată din 8 până la 12 internoduri şi variază foarte mult ca înălţime de la 30 la 900 cm. Grosimea internodiilor este variabilă de la 20 mm la bază până la 60 mm la mijloc, apoi se subţiază ajungând la 5-10 mm sub panicul.Tulpina porumbului este plină cu maduvă iar vasele conducatoare de sevă se găsesc dispuse neregulat în această măduvă.

Frunza la porumb este mai mare decât cele al celorlalte cereale păioase limbul lat-lanceolat, poate ajunge la 50-80 cm lungime, iar lăţimea de 4-12 cm. Marginile limbului cresc mai repede decât partea dinspre nervura mediană din care cauza că ele se ondulează dând astfel frunzei o mai mare elasticitate. Creşterea cea mai mare a suprafeţei foliare la porumb se realizează la circa 35 de zile după răsărire, la începutul etapei generative, adică din momentul începeri alungirii intensive a internodiilor, prin apariţia de frunze noi şi prin dezvoltarea acestora.

Inflorescenţa porumbului este unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate într-o inflorescenţă de forma unui panicul care se găseşte aşezat pe internodul superior al tulpini. Paniculul este compus dintr-un ax principal pe care se prind 10-40 de ramificaţii laterale. În momentul înfloriri filamentele se alungesc, anterele ies afară din floare depăşind cu mult glumele şi paleiele, grăunciori de polen sunt de formă sferică şi foarte mari pentru familia gramineelor.

Inflorescenţele bărbăteşti apar înaintea celor femeiesti, iar deschiderea anterelor are loc înaintea înfloriri florilor femeieşti cu 5-7 zile.

Florile femele sunt grupate în inflorescenta spic cu axul mult îngroşat. Spiculeţele dispuse de-a lungul axei în alveolele acestuia sunt tecile geminate cu glumele şi palei total modificate. Spiculeţele sunt biflore, însă fertilă este o singură floare, de regulă cea superioar, ovarul este monocarpelar, stigmatele sunt lungi, verzi sau colorate, stigmatul este receptiv pentru polen pe toată lungimea lui.

Inflorescenţa în întregimea ei este protejată de pănuşi, care reprezintă tecile unor frunze modificate. Acestea sunt stranse de ştiulete la unele forme şi se desfac uşor la altele.

Planta de porumb formează unul sau mai mulţi ştiuleţi, primul care apare este ştiuletele superior, care este şi cel mai dezvoltat. În mod normal o plantă de porumb formează un singur ştiulete, dar în alte condiţii mai favorabile de cultură putem găsi pe aceaşi plantă doi sau chiar trei ştiuleţi.

Bobul de porumb este o cariopsă, ca şi la celelalte cereale, el se prezintă sub o mare formă şi mărime a boabelor şi poate fi colorat de la alb, galben, violaceu, roşu etc. Structura anatomică a bobului de porumb este foarte asemănatoare cu structura bobului de grâu. Raportat la greutatea totală, diferitele părţi ale bobului de porumb reprezintă, învelişul 7 - 10%, stratul aleuronic 8 - 12%, endospermul 70 - 75%, embrionul 10 - 12%. La bobul de porumb învelişul seminţei este alcătuit dintr-.o membrană subţire, semipermeabilă, iar embrionul este mult mai dezvoltat, decât la grâu.

ACADEMIA DE STUDII ECONOMIE din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI