Subîncrengătura Magnoliophytina

Hibiscus rosa sinensis, arbust din familia Malvaceaelor, desi numele lui ar indica o origine in China, are ca spatiu de origine zonele tropicale si subtropicale ale Asiei de sud-est si insulele din Pacific. Originea exacta nu poate fi precizata, fiind posibile mai multe ipoteze: India, Malaesia sau Indonezia. Azi sunt state care-l considera emblema sau floare nationala, spre exemplu Malaesia (unde se numeste Bunga Raya), sau Hawai. Din Asia, el s-a raspandit in intreaga lume, azi fiind cultivat cu predilectie in Australia si in zonele calde ale S.U.A: Florida, Texas si California. In Europa a patruns destul de tarziu, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, fiind ilustrat pentru prima data in 1678 de catre Hendrick Adriaan Van Rheede, un nobil din Utrecht, pasionat de botanica, aflat in serviciul Companiei Indiilor Orientale. Opera monumentala a lui Van Rheede, in 12 volume, numita Hortus Malabaricus, descrie si ilustreaza 740 de plante asiatice. Hibiscus rosa sinensis este ilustrat in volumul al VI-lea. In 1731 avem certitudinea ca se cultiva deja in Anglia, la Londra, in Chelsea Physic Garden o varietate dubla, de culoare rosie. Clima Europei, mult prea aspra pentru aceasta planta iubitoare de caldura, a transformat inevitabil hibiscusul dintr-o planta de exterior intr-una de interior, existand doar cateva zone in sudul Europei, in zona cu clima mediteraneeana, unde se cultiva si ca planta de exterior pe intreg parcursul anului: sudul Frantei si al Spaniei, Sicilia si Grecia. In Spania a fost aclimatizat, se pare, inca din 1798, la Orotava Jardin, in Insulele Tenerife.

DESCRIEA BOTANICA

Numele plantei, dat de K. Linne, vine de la grecescul hibiskos care, in antichitate, desemna Althaea officinalis, iar atributul de sinensis l-a primit pentru ca se banuia ca originea ei ar fi in China. Hibiscus rosa sinensis este un arbust ramificat din familia Malvaceae, care, in mediul sau natural, poate atinge 3-5 m. Ca planta de apartament se opreste pe la 1,5 m. Traieste mult in mediul sau natural, circa 50 de ani, dar ca planta de aprtament durata lui de viata este mut scurtata (5-10 ani). Exista, insa, destul de multe exceptii caci se cunosc si exemplare care au atins venerabila varsta de 40 de ani.

Frunzele: planta are frunzele verzi, lucioase, simple, alterne, ovale sau lanceolate, usor dintate sau ondulate la margini, mari de 5-10 cm. Frunzele sunt persistente sau semipersistente, putand cadea cand temperatura scade sub 10 grade.

Florile: sunt individuale, mari de 10-13 cm (la hibrizi pot depasi 20 de cm) au corola formata din 5 petale de forma rotunjita, libere sau usor sudate la baza. Caliciul este format din 5 .