Rolul îngrășămintelor chimice în agricultură

In agricultura biologica, conceptului de ingrasamant se prefera cel de fertilizare, deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atat nutritia directa a plantelor, asa cum se practica in agricultura conventionala, cat imbogatirea terenului. Prin intermediul procesului de umectare a terenului si prin activitatea populatiei microbiene se asigura in agricultura biologica intreaga gama de elemente nutritive necesare hranirii plantelor si se reduc riscurile poluarii apelor de adancime.

Datorita solubilitatii crescute a ingrasamintelor chimice de sinteza, se asigura o crestere rapida a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite.

Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a ingrasamintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie sau ploi si infiltrarea acestora in apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apa.

Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii ingrasamintelor chimice in exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale, cum ar fi: afidele, paianjenul rosu, Oidium Tuckeri si Botrytis, a caror dezvoltare este accentuata la culturile ingrasate excesiv cu azot.

Din aceste motive in agricultura biologica se prefera utilizarea ingrasamintelor organice sau minerale in care elemntele nutritive, greu solubile sunt mobilizate cu ajutorul microorganismelor din sol. Obtinerea compostului Principalele surse de imbogatire a terenului, utilizate in agricultura biologica, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriste, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate in urma curatatului pomilor etc. ), combinate intr-o proportie adecvata cu ingrasaminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur.

Incorporarea in sol a materialului obtinut se efectueaza in timpul lucrarilor de pregatire a terenurilor prin intermediul araturii la 25-30 cm. Aceasta practica este mai putin costisitoare pentru reintegrarea substantei organice si refacerea fertilitatii naturale a solulu, pentru ca prin stimularea activitatii microflorei se restituie, prin descompunere, o parte semnificativa de elemente nutritive altfel pierdute.

Obtinerea compostului este baza principala a fertilizarii terenului. Se poate obtine compost dintr-un asternut permanent pentru animale, utilizand atat partea solida a dejectiilor animal, cat si urina. Se poate composta orice material organic nepoluant, prezent in ferma: balegar de la bovine (cel mai bun), ovine, cabaline, gunoi de pasare, resturi vegetale, ca: paie, fan, ierburi (inainte de formarea semintelor), resturi de la curatatul pomilor, coarde de vita de vie, fire de lana, fulgi de gaina, cenusa de lemn, resturi de fructe si legume.

Pentru a obtine un compost de calitate nu este suficienta utilizarea dezordonata, fara nici un criteriu, a oricarui material de natura ...