1.1 Generalități
Prelucrarea primară a inului şi cânepii are drept scop extragerea fibrelor textile con- ţinute în tulpinile acestor plante, prin îndepărtarea cu ajutorul unor mijloace fizice, chimice, biochimice şi mecanice a componentelor nefilabile (epidermă, parenchim şi lumen) ce se găsesc în tulpini. În urma prelucrării, se obțin două categorii de fibre:
fibre topite (prin mijloace biochimice, chimice, fizice sau mijloace mecanice)
fibre netopite (fibră prelucrată la verde)
Un proces complet de prelucrare primară presupune următoarele faze tehnologice:
1 – pregătirea tulpinilor pentru topire;
2 – topirea tulpinilor;
3 – uscarea tulpinilor topite;
4 – prelucrare mecanică a tulpinilor topite prin zdrobire şi meliţare;
5 – prelucrarea şi sortarea câlţilor de meliţă prin uscare, scuturare şi înnobilare;
6 – sortarea fuiorului de in şi de cânepă;
7 – presarea şi ambalarea fuiorului sau a câlţilor.
1.2 Scopul și importanța topirii
Topirea plantelor liberiene constă în procesul de descompunere a substanţelor pectice din lamelele extrafasciculare. Astfel se distrug legăturile dintre fasciculele de celule (fibre tehnice) precum şi celelalte ţesuturi anatomice ale tulpinii.
TOPIREA este o operaţie importantă în procesul clasic de preindustrializare a inului şi cânepei, deoarece dacă topirea tulpinilor nu se desfăşoară corespunzător, fibra poate fi depreciată sau de calitate inferioară.
Fibrele tehnice de in şi cânepă obţinute curent în România din tulpini topite (conform STAS 1714-89) se împart în fuioare şi câlţi.
Pentru extragerea fibrelor este necesară eliminarea parţială a epidermei şi a părţii lemnoase din zona internă a tulpinii, precum şi efectuarea unei oarecare separări a fasciculelor, prin ruperea sau eliminarea ţesuturilor parenchimului care leagă fibrele între ele. Aceste acţiuni sunt mult uşurate prin intervenţia ciupercilor, a bacteriilor, la topire sau a substanţelor chimice.
1.3 Utilizarea fibrelor rezultate in urma topirii
1.4 Metode de topire
Până în prezent s-a folosit o mare diversitate de procese pentru topirea tulpinilor de in şi cânepă. Scopul final al topirii este, indiferent de metodă, descompunerea substanţelor pectice, care leagă fasciculele de fibre între ele şi de părţile lemnoase ale plantei.
Bălteanu, Gh. şi Bîrnaure, V. - Fitotehnie. Editura Ceres, Bucureşti, 1979.
Ceapoiu, N. Cânepa – Studiu monografic. Editura Academiei, Bucureşti, 1958.
Botev, D. Tratamentul cu enzime aplicat fibrelor şi produselor din in. În: Tehnologhia Tekstilnoi Promâşlennosti, nr. 5, 1995, pag. 18–19.
Cuzic-Zvonaru, C. şi Simion, A. - Analiza particularităţilor anatomice ale inului românesc în relaţie cu prelucrarea textilă.
Ivanov, A.N. Influenţa procedeelor industriale de pregătire a tulpinilor topite asupra compoziţiei chimice a fibrelor de in. În: Tehnologhia Tekstilnoi Promâşlennosti, nr. 6, 1984, pag. 17–20. 16
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.