Deşi soia este prin excelenţă o plantă proteică (40%), datorită conţinutului mare de ulei (20%) are drept de plantă oleaginoasă cu utilizări multiple. Boabele de soia se folosesc la obţinerea făinii alimentare ca adaos la supe, produse de panificaţie, carne vegetală, sosuri, brânzeturi vegetale, lapte de soia, surogat de soia, unt vegetal, ulei şi altele.
În Orient, de unde este originară, din boabele încolţite se face salată, iar din păstăile şi boabele verzi se pregătesc diferite mâncăruri. Datorită vitaminelor: A, B, D2 si E pe care le conţine în cantităţi apreciabile, soia este şi o bună plantă medicinală. Se foloseşte de asemenea cu succes în combaterea neurosteniei, datorită acidului lecitino-fosfatic şi constituie un bun aliment pentru diabetici.
Pe lângă faptul că este o bună plantă alimentară, soia, reprezintă şi un bun îngrăşământ verde, datorită nodozităţilor cu bacterii fixatoare de azot.
Un rol important în dezvoltarea şi creşterea culturii de soia o au azotul, fosforul şi potasiul.
Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se poate face pe două căi: absorbţia nitraţilor din sol, reduşi la amoniac la nivelul frunzelor de către enzimă şi fixarea bacteriană a azotului atmosferic graţie enzimei din nodozităţile cu bacterii. Aceste două căi se completează reciproc, azotul din sol fiind indispensabil în primele faze ale vegetaţiei, până ce funcţionează sistemul simbiotic.
Fosforul favorizează dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot. Influenţează direct instalarea simbiozei, dar şi indirect, prin fortificarea plantelor. Conţinutul nodozităţilor în fosfor este de două ori mai mare decât în rădăcini. Fosforul îşi manifestă acţiunea sinergică împreună cu azotul şi potasiu, mărind producţia.
Potasiul se absoarbe în cantitate maximă în perioada creşterii vegetative rapide, reducându-se pe măsură ce începe formarea seminţelor. Potasiul favorizează formarea nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului, creşterea rezistenţei la boli,absorbţia calciului.
Ca îngrăşământ s-a folosit azotofertilul. Azotofertilul este un bioferilizator reprezentând lichidul de cultură a două bacterii fixatoare de azot nemodificate genetic. Aceste bacterii ajunse în sol produc azot(30-70 kg s.a./ha), factor de creştere şi fitohormoni.
Soiul Columna este un soi semitimpuriu cu perioada de vegetaţie 120-121 zile, cu timpul de creştere nedeterminat. Se prezintă ca o tufă compactă cu floare de culoare violet, perii roşcaţi, cu bobul de culoare galbenă iar hilul de culoare maro. Potenţialul de producţie al acestui soi este de 3880 Kg/ha în zonele de sud, 3120 Kg/ha în zonele din nord şi până la 5000 Kg/ha în cultura experimentală irigată, în sud. Columna este foarte rezistent la cădere şi scuturare, rezistent la seceta şi prezintă rezistenţa medie la atacul principalelor boli.
Soiul Triumf este un soi semitimpuriu sau semitârziu are perioada de vegetaţie 118-124 zile şi creştere nedeterminată. Tulpina este înaltă, florile de culoare violet, perişorii brun-roşcaţi, sămânţa este alungită, cu tegumentul galben-verzui şi hilul de culoare maro. Potenţialul de producţie este de 3900 Kg/ha în zonele din sud, 3200 Kg/ha în zonele din nord, ajungând până la 5100 Kg/ha în cultura experimentală irigată. Triumf ca şi Columna este un soi foarte rezistent la cădere, rezistent la scuturare şi secetă, iar în ceea ce priveşte bolile este rezistent la atacul mozaicului soiei.
Prin însuşirea de prolificitate ameliorată, rezistenţă la secetă, la scuturare şi la principalele boli, aceste soiuri realizează producţii constante şi ridicate.
Soia nu este pretenţioasă la planta premergătoare şi la durata rotaţiei însă preferă cerealele păioase, plantele furajere, graminee precum şi unele plante prăşitoare, în zone mai umede sau în condiţii de irigare, cum ar fi sfecla pentru zahăr, porumbul neerbicidat cu triazine şi cartoful. Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60-160 Kg/ha) soia este o bună premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase, ameliorând însuşirile fizice ale solului. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare bune pentru cerealele păioase de toamnă. Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100Kg seminţe şi biomasă secundară aferentă are valori de 7,1-110Kg N; 1,6-4,0Kg P2O5; 1,8-4,0Kg K2O la care se mai adaugă cantităţi importante de Ca, Mg, S şi microelemente.
La începutul perioadei de vegetaţie timp de 25-35 zile, până când se stabileşte simbioza între bacterii şi rădăcinile de soia plantele îşi procură azotul necesar numai din sol. După instalarea simbiozei o mare parte din azot (20-80%) este pusă la dispoziţia plantei, prin asimilarea lui din atmosfera de către bacteriile fixatoare de azot.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
