Inul pentru Fibră

Fibrele de in (20 - 26%) sunt deosebit de valoroase, avand o mare rezistenta la rupere si putrezire, luciu matasos, buna conductibilitate la caldura, fabricandu-se din ele lenjerie de corp si pat (cu calitati neegalate inca de produsele similare din alte fibre vegetale, sintetice sau amestecuri), fete de masa, haine de vara, panza pentru pictura, panze pentru iahturi, parasute, fete de incaltaminte, curele de transmisie, ata de cizmarie, impermeabile, dantele fine etc. In ultimii ani, foarte multe produse se obtin prin amestecul fibrelor de in cu fibre sintetice care inlatura multe din neajunsurile tesaturilor sintetice (inflamabilitate, lipsa circulatiei aerului etc.).

Fibra scurta (caltii) se utilizeaza la obtinerea hartiei pentru tigarete, a sacilor, prelatelor, materialelor netesute fono- si termoizolatoare. Partea lignificata a tulpinii (puzderiile) rezultate de la prelucrarea inului pentru fibre se folosesc drept combustibil la topitorii, la confectionarea de placi aglomerate cu caracteristici deosebite.

Pleava rezultata de la treieratul capsulelor de in se foloseste in furajarea ovinelor cu lana fina si ca materie prima in fabricarea furfurolului.

Semintele se folosesc pentru extragerea uleiului, iar sroturile in furajarea animalelor (cu anumite restrictii). Semintele de in si turtele au intrebuintari farmaceutice sub diferite denumiri (semen lini, farina lini, placenta lini).

Inul pentru fibre este o buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna si pentru alte culturi.

6.2.1.2. Compozitia chimica a fibrei

Compozitia fibrei (tab. 6.1) este destul de variabila, depinzand de soi, conditiile pedoclimatice, tehnologia de cultivare, tehnica de separare a fibrei de pe tulpina (N. ZAMFIRESCU, 1965).

Celuloza este componenta principala a fibrei de in, proportia mare determinand calitatea acesteia.

Lignina este substanta caracteristica lamelei mediane ce leaga celulele elementare (fibre elementare) in fascicule (fibre tehnice). La inul recoltat la maturitatea tehnica, lignina reprezinta circa 2%, in timp ce intarziind recoltarea, poate depasi 4 - 5%, fibra depreciindu-se prin supralignificare, devenind mai groasa si mai aspra. Procentul de lignina difera de la un soi la altul, dupa cum o fertilizare echilibrata reduce pericolul de lignificare a fibrei.

Substantele pectice constituie cimentul care leaga fibrele de celelalte tesuturi ale tulpinii. Ele sunt transformate de catre bacterii si ciuperci la topitul inului, permitand separarea fibrelor (fuiorului) de partea lemnoasa a tulpinii. Un rol important il joaca pectina B (metapectinatul de potasiu) din lamela mediana, mai rezistenta la actiunea apei si bacteriilor. Topitul