Fermele Organice

Agricultura organică pare un concept nou aceasta s a practicat încă de la începutul sec.XX, reprezentând o varietate de metode alternative de producţie agricolă . În Europa , primele ţări care au recurs la agricultura organică sunt Anglia şi Germania.

În 1972 s-a înființat Federația Internaționala a mișcării agriculturii organice - IFOAM International Federation of Organic Agriculture Movements. Aceasta este instituția care a influențat cele mai mult legiferarea acestui sector, peste tot în lume. IFOAM a stabilit o definiție a conceptului de agricultură organică în 2008. Acesta este: Agricultura ecologică reprezintă un sistem de producție care susține bunăstarea solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta are la bază sistemele ecologice, biodiversitatea și ciclurile de viața adaptate condițiilor locale, în locul utilizării substanțelor chimice cu efecte adverse. Agricultura organică pune accent pe inovație și cercetarea ştiinţifică dar totodată şi pe tradiţie, combinând aceste trei elemente cu scopul de a păstra şi proteja mediul și urmăreşte promovarea relațiilor echitabile și inbunătirea calităţii vieții tuturor .

În contextul orientării politicii agricole comunitare spre o agricultură naturală, în care conceptul de agricultură ecologică are un loc bine definit, este necesară intensificarea eforturilor de promovare a practicilor agriculturii ecologice şi de informare largă a agricultorilor, privind importanţa şi rolul pe care le au tehnologiile ecologice şi, nu în ultimul rând, de avantajele economice, precum şi cele de ameliorare a mediului în care trăim.

Agricultura organică are un rol semnificativ pentru dezvoltarea durabilă prin faptul că fermierii produselor ecologic pure pot găsi şi implementa noi tehnologii de producere, care pot fi utilizate şi în alte sisteme de agricultură. Mai mult decât atât agricultura organică poate asigura noi oportunităţi de desfacere pentru producătorii care doresc să-şi modifice practicile lor pentru satisfacerea anumitor cerinţe ale consumatorilor şi totodată aceasta pune în evidenţă problemele legate de conservarea mediului înconjurător la nivel internaţional.

În ultimii ani, produsele alimentare ecologice sunt în atenția tuturor datorită discuţiilor apărute pe subiectul mâncării sănătoase. Certificările ecologice apărute la nivel global au fost înlocuite la nivel european de sistemul de etichetare ecologic, floarea UE. Pentru a obţine o certificare de agricultură ecologică trebuiesc îndeplinite o serie întreagă de reguli clare pornind de la modul de cultivare/hrănire şi substanţe folosite până la posibilitatea de a arăta provenienţa tuturor substanţelor prevăzute.

Uniunea Europeană a adoptat în iunie 2004 Planul de Acţiune European pentru Agricultură şi Produsele Alimentare Organice.Obiectivul principal îl reprezintă facilitarea dezvoltării permanente a agriculturii ecologice şi dezvoltarea pieţei produselor organice prin informarea consumatorilor.

Totodată Uniunea Europeană îşi propune prin intermediul acestui plan să încurajeze statele membre să aplice mai multe măsuri de dezvoltare durabilă şi să acorde un sprijin mai eficient agriculturii ecologice.

Reforma Politicii Agricole Comune din 2003 a schimbat politica agricolă devenind o politică determinată de piaţă. Un aspect al reformei îl reprezintă orientarea spre plata pe fermă fără a se ţine cont de nivelul său de producţie însă vor trebui respectate anumite standarde ca cele privind siguranţă alimentară, mediul şi bunăstarea animalelor. Plata pe fermă a început în perioada 2005-2007 urmarindu se extinderea agriculturii ecologice.

Agricultura organică reprezintă un factor cheie în strategia integrării mediului şi a dezvoltării durabile, acestea fiind considerate principiile de bază ale Politicii Agricole Comunitare.În prezent, fermierii din sfera produselor organice îndeplinesc cerinţele impuse pentru a beneficia de sprijinul oferit de UE prin intermediul PAC.

Efectele asupra agriculturii organice vor fi diferite pentru fiecare stat în parte întrucât aceasta depinde de modul în care vor implementa reforma.

Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe şi procese naturale. Astfel, metoda de producție ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.