Populaţia se defineşte ca o colectivitate de oameni care trăiesc pe un anumit spaţiu geografic. Din punct de vedere socio-economic populaţia poate fi descrisă ca un subsistem social care are în vedere numărul de locuitori, densitatea, numărul de locuitor după religie, structura pe vârste şi pe sexe, natalitatea, mortalitatea, migraţiile, îmbătrânirea demografică, înnoirea forţei de muncă. În analiza diagnostic a spaţiului rural, elementul demografic apare în principal în calitate de potenţial de dezvoltare. Numărul de locuitori ai unităţilor administrativ teritoriale de bază din spaţiul rural respectiv comună la un moment dat reprezintă un indicator care exprimă populaţia stabilă în comună. Numărul satelor pe comune în zona studiată variază între 1-14 sate. Sub aspectul numărului de locuitori, dimensiunea satelor variază de la cele care au doar câţiva locuitori, până la sate cu 5150 locuitori. Componenţa satelor după numărul de locuitori şi a comunelor după numărul de sate şi de locuitori influenţează în mod semnificativ gradul de asigurare a populaţiei cu echipamente şi servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare şi au avut în ultimele decenii, descreşterile cele mai mari de populaţie.
Componenţa comunităţii umane după religie are o importanţă deosebiteă în păstrarea tradiţiilor în mediul rural. Religia este purtătorul unor obiceiuri din moş strămoş privind sărbătorile religioase, în organizarea unor evenimente (naştere, botez, căsnicie, baluri, etc.) şi este cel mai puternic instrument de unire a comunităţii. De regulă populaţia rurală este mult mai credincioasă faţă de populaţia din mediul urban şi parohiile au o putere de coordonare mai mare în comunitate faţă de organele administrative locale de stat.
Procesul de îmbătrânire demografică se manifestă relativ diferenţiat în teritoriu şi este un proces universal, ponderea populaţiei vârsnice creşte şi scade ponderea populaţiei tinere. Pentru analiza acestui fenomen social se foloseşte indicele de îmbătrânire a populaţiei şi se calculează ca un raport între populaţia în vârstă de 60 de ani şi peste şi populaţia de până la 14 ani exprimând capacitatea sau incapacitatea comunităţii de regenerare demografică.
Cauza principală a îmbătrânirii demografice este scăderea pe termen lung a natalităţii şi într-o proporţie mai mică constituie scăderea mortalităţii prin creşterea duratei medii de viaţă. Îmbătrânirea demografică masivă a fost determinată de migrarea masivă a populaţiei tinere de la sate către oraş care a avut o amploare în perioada industrializării forţate din intervalul 1960-1985.
Din punct de vedere a densităţii populaţiei pe Kmp se remarcă diferenţe deosebite. Din datele tabelului se remarcă faptul că densitatea cea mai mare este în Odorheiu Secuiesc ce se justifică şi prin faptul că este singura localitate cu industrie dezvoltată în zonă. Din mediul rural al zonei analizată se remarcă faptul că densitate mare a populaţiei este în localităţile imediat apropiate municipiului Odorheiu Secuiesc cum ar fi Brădeşti, Felicen, Bisericani, Bulgăreni, localităţi care sunt sub o rază de 10 km. Ca excepţie apare Corundul, la distanţă de 27 km de Odorheiu Secuiesc, datorită tradiţiei multiseculare a meşteşugarilor şi mai ales a ceramicei renumit pe plan naţional şi mondial. Din densitate medie a populaţiei pe zonă de 54,2 locuitor la Kmp, rezultă o suprafaţă 1,85 ha de teren pe cap de locuitori, faţă de medie la nivel de ţară de 1,09 ha. Media la nivel de ţară a fost calculat la o suprafaţă de 238391000 ha la o populaţie de 21800000 locuitor în anul 2002 (Amearul Statistic a României 2004).
Înnoirea forţei de muncă este analizată cu ajutorul indicelui de înnoire a forţei, calculat ca raport între populaţia din grupa de vârstă 15-29 ani şi populaţia din grupa de vârstă 30-44 ani. Principalii factori care contribuie la evoluţia socio-demografică din mediul rural sunt: natalitatea, mortalitatea şi migraţia.Fenomenul de bază al creşterii demografice este exprimat prin indicatorul rata natalităţii care reprezintă numărul de nou năstuţi vii ce revin la 1000 de locuitori. Valoarea acestui indicator este dependentă de structura pe vârste a populaţiei.
Mortalitatea se exprimă prin rata mortalităţii care reprezintă numărul de decese înregistrate la 1000 de locuitori ai comunei. Între nivelul mortalităţii şi gradul de îmbătrânire demografică există o strânsă corelaţie directă.
Rata medie a migraţiei reprezintă soldul schimbărilor de domiciliu în perimetrul unei comune adică diferenţa dintre numărul celor care şi-au stabilit domiciliul în comună şi al celor care au plecat cu domiciliul din comună.
Modul de locuire depinde de tradiţie caracteristicile sociale ale populaţiei; de puterea economică a populaţiei; de resursele locale de materiale de construcţii şi de evoluţia populaţiei. Incatorul economic utilizat care exprimă modul de locuire este suprafaţa locuibilă pe locuitor, care depinde de suprafaţa interioară a camerelor care servesc pentru locuit.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
