Compostarea

Există o mare confuzie astăzi în ceea ce priveşte înţelegerea cuvântului compost. Literatura de speicalitate menţioneaza diferite definiţii privind procesul de compostare date de autori cu bogată experienţă în reciclarea meteriei organice reziduale.

Compostarea este o reacţie microbiană de mineralizare şi de humificare parţială a materialelor organice care se poate petrece de-a lungul unei luni, dacă există condiţii optime. Timpul de compostare depinde de ciclurile microorganismelor implicate. Timpul de reproducere este condiţionat de factorii de mediu şi de constituţia genetică a micro-organismelor implicate (de Bertoldi şi col, 1983).

Compostarea este una dintre căile cele mai promiţătoare de reciclare a reziduurilor (Tiquia şi Tam, 1999) precum şi o alternativă care poate fi folosită pentru a elimina nămolurile de epurare utilizându-le ca fertilizanţi organici pentru ca nutrimentele pe care le conţin să fie reciclate prin intermediul sistemului sol-plantă (Bernal şi col., 1997 ; Turner, 2002). De asemenea, compostarea este un element important în gestiunea durabilă a reziduurilor (Slater şi Frederickson, 2001).

Compostarea este un proces care se petrece spontan în natură, precum degradarea frunzelor sau a litierei din pădure şi/sau a bălegarului vechi de bovine. Dar, durata şi modalităţile de compostare naturală sunt lungi şi heterogene şi, oricum nedorite pentru utilizarea industrială. Compostarea este calea care permite obţinerea unui produs stabil plecând de la o transformare biologică oxidativă similară a ceea ce se petrece în mod natural în sol (de Bertoldi şi col., 1983).

In cazul nămolurilor de epurare, procesul de compostare constă în a amesteca acest material rezidual cu un agent de volum, ex., talaşi de lemn, scoarţă de copaci, paie de cereale înainte ca aceste materiale să fie capabile să înceapă descompunerea aerobă de-a lungul câtorva săptămâni (Selivanovskaya şi, 2001).

Compostarea aerobă este o biotehnologie alternativă, adecvată manipulării nămolului de epurare. Această biotehnologie este simplă, economică şi permite exploatarea conţinutului în materie organică şi în nutrimente al nămolului de epurare ca şi fertilizant sau amendement pentru sol (Garrido Hoyos şi col., 2002).

Compostarea este procesul de conversie biologică a materialului organic solid într-un produs utilizabil ca şi fertilizant, substrat pentru producţia de ciuperci sau biogaz (Peters şi col., 2000). Compostul poate fi considerat ca un produs organic igienic, liber de caracteristici nedorite, cu o largă aplicabilitate în agricultură şi în horticultură, precum şi o uşurare în ceea ce priveşte numeroase probleme legate de mediul înconjurător (Lazzari şi col., 1999 ; Garrido Hoyos şi col., 2002 ; Valdrighi şi col., 1996).

Compostarea este suma unei serii de procese metabolice şi de transformări complexe care este provocată de activitatea unui amestec de populaţii de micro-organisme (Hassouneh şi col., 1999). Deci, este destul de complicat a se compara rezultatele diferitelor procese de compostare. In plus, cel mai vechi proces de compostare, care s-a bazat mai degrabă pe experimentare decât pe cunoaştere, a făcut din compostare mai mult o artă decât o ştiinţă (Hassouneh şi col., 1999). Compostarea poate fi definită ca un procedeu biologic controlat de conversie şi de valorificare a materialelor organice reziduale (subproduse ale biomasei, deşeuri organice de origine biologică) într-un produs stabilizat, igienic, asemănător pământului, bogat în compuşi humici.

Compostarea este, de asemenea, o ecotehnologie pentru că ea permite întoarcerea materiei organice în sol şi deci reinserţia în marile cicluri ecologice vitale ale planetei noastre (Mustin, 1987).

A composta înseamnă a recicla materie organică şi a reînnoda ciclurile naturale care au fost întrerupte prin abandonarea practicilor corespunzătoare. Astfel, compostarea:

- este o tehnică de stabilizare şi de tratare aerobă a deşeurilor organice biodegradabile;

- se adresează tuturor deşeurilor organice dar în special deşeurilor solide şi semi-solide;

- este un mod de a distruge, prin intermediul căldurii şi al diferiţilor factori interni, germeni şi paraziţi vectori ai bolilor, a seminţelor nedorite;

- este o tehnică biologică de reciclare a materiei organice, care de-a lungul evoluţiei sale conduce la obţinerea humusului, factor de stabilitate şi de fertilitate pentru soluri;

- este rezultatul unei activităţi microbiologice complexe, survenind în condiţii specifice.

Compostarea este o biotehnologie pentru că ea răspunde definiţiei conform căreia: reprezintă "exploatarea industrială a potenţialelor microorganismelor, celulelor vegetale şi animale şi fracţiunilor care derivă sin acestea".

In ceea ce priveşte compostul, constituenul care intervine în procesul de degradare biologică şi de conversie în timpul compostării este comunitatea de micro-organisme rezistente. Astfel, optimizarea calităţii compostului este direct legată de compoziţia şi succesiunea comunităţii microbiene în timpul procesului de compostare. De aceea, este nevoie de instrumente pentru a supraveghea şi caracteriza comunităţile microbiene în timpul procesului de compostare şi pentru a face legătura între communităţile microbiene şi calitatea compostului. Astfel, recent au fost folosite metode de cultură pentru a caracteriza succesiunea comunităţii microbiene în timpul compostării (Peters et al., 2000). Deoarece bacteriile şi ciupercile sunt principalele organisme responsabile de descompunere, au fost făcute numeroase eforturi pentru a înţelege schimbările care se produc în biomasa microbiană, în structura comunităţii microbiene şi în procesul de compostare (M. Klamer et E. Bååth, 1998).