Agricultura, ramura economiei care cuprinde cultivarea pamantului si cresterea animalelor, a fost considerata din cele mai vechi timpuri ramura principala a economiei unei tari, asigurind cea mai mare parte a alimentelor necesare traiului, materialele necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii. Produsele agricole joaca un rol important in comertul mondial. Comertul pe scara larga al hranei si al altor produse agricole dateaza din secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea cailor ferate si a vapoarelor capabile sa transporte incarcaturi voluminoase si totodata cu inventarea procesului de refrigerare. Aceste progrese au facut posibil ca oamenii din regiunile industriale cu dezvoltare rapida, cum ar fi orasele din vestul Europei sa poata primi stocuri regulate de alimente relativ ieftine cum ar fi carnea, fructele, cafeaua si ceaiul.
In ultimele secole, insa, s-a efectuat o trecere de la agricultura de subzistenta la una comerciala, si treptat, rolul agriculturii s-a diminuat, facand loc ramurilor moderne ale industriei, care prodomina acum in tarile puternic dezvoltate.
Scurt istoric:
Inca de la inceputul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmati de britanici, olandezi, francezi si germani, au inceput colonizarea suprafetelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si bauturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor marfuri atat de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comertului mondial, atat in domeniul alimentar, cat si al
materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci cand terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau inlocuite cu cele comerciale.
In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o bautura numita xocolatl ( ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat bautura in Europa unde a devenit foarte populara. Arborele de cacao creste in stare salbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astazi produce cam jumatate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producatori de cacao sunt micii plantatori.
In anumite regiuni, micii actionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala.
Un alt eveniment de mare insemnatate a fost evolutia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantatiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului. Pe plantatii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizatii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialisti din tarile de bastina. Plantatiile sunt de obicei intinse, intre 100 si 20.000 de hectare. Dupa incetarea colonizarii noile guverne au impartit vechile plantatii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alaturi de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantatiilor si-au vandut plantatiile unor investitori straini sau unor companii multinationale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantatii au fost practic inchiriate de arendasi.Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.
Academia de Studii Economice Bucuresti
Relatii Economice Internationale
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
