Aditivi alimentari și legislația Uniunii Europene în domeniu

ADITIVI ALIMENTARI SI LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE IN DOMENIU

„Aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care, în mod normal,nu se consumă ca aliment în sine si nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, si a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect,într-o componentă a produselor alimentare în cauză.

Din definiţie rezultă următoarele idei importante:

- caracterul de intenţionalitate (aditivul se adaugă în mod voit într-o anumită cantitate);

- scopul folosirii (conservarea valorii nutritive şi senzoriale a produsului, ameliorarea capacităţii de conservare, favorizarea fabricării, ambalării, depozitării, transportului);

- se exclude (prin definiţie) contaminanţii şi substanţele adăugate în scop nutriţional (vitaminele, aminoacizi etc.).

Nu se consideră aditivi alimentari următoarele:

(i) monozaharidele, dizaharidele sau oligozaharidele si produsele alimentare conținând aceste substanțe utilizate pentru proprietățile lor edulcorante;

(ii) produsele alimentare, sub formă deshidratată sau concentrată, inclusiv aromele care intră în fabricarea produselor alimentare compuse, utilizate pentru

proprietățile lor aromatice, sapide sau nutritive, combinate cu un efect colorant secundar;

(iii) substanțele care intră în compoziția unui strat de protecție sau al unui material de acoperire, care nu fac parte din aliment s,i care nu sunt destinate consumului împreună cu alimentul respectiv;

(iv) produsele care conțin pectină, derivate din tescovină uscată de mere sau coajă de fructe citrice sau gutui sau din amestecul acestora, prin acțiunea unui acid diluat, urmată de neutralizarea parțială cu săruri de sodiu sau de potasiu („pectină lichidă”);

(v) bazele pentru guma de mestecat;

(vi) dextrina albă sau galbenă, amidonul prăjit sau dextrinat, amidonul modificat prin tratare cu acizi sau baze, amidonul albit, amidonul modificat fizic si amidonul

tratat cu enzime amilolitice;

(vii) clorura de amoniu;

(viii) plasma de sânge, gelatina comestibilă, proteinele hidrolizate si sărurile acestora, proteina din lapte si glutenul;

(ix) aminoacizii si sărurile acestora, altele decât acidul glutamic, glicina, cisteina si cistina si sărurile acestora care nu au funcție tehnologică;

(x) cazeinații sI cazeina;

(xi) inulina;

CLASIFICAREA ADITIVILOR

Conform Directivelor Parlamentului European şi Consiliului Director 89/107/CEE, 94/35/EEC privind îndulcitorii, 94/38/EEC privind coloranţii, 95/2/EEC privind alţi aditivi, în afară de îndulcitori, aditivii sunt clasificaţi în următoarele grupe:

COLORANŢII – substanţe care sunt folosite pentru a colora un produs alimentar sau pentru a restaura culoarea unui produs alimentar; aceştia includ şi constituenţii naturali ai alimentelor şi sursele naturale, care în mod normal nu sunt utilizate ca ingrediente ale alimentelor. Preparatele obţinute din materii prime alimentare sau alte surse alimentare, pe cale fizică şi/sau chimică şi care conţin pigmenţi, sunt, de asemenea, consideraţi coloranţi.

Nu sunt consideraţi coloranţi – aditivi produsele uscate sau concentrate folosite la fabricarea alimentelor, cum ar fi paprika (boia de ardei iute), şofranul, precum şi substanţele utilizate pentru colorarea suprafeţei nemiscibile a produselor alimentare, cum ar fi membranele pentru cârnaţi, salamurile şi peliculele de acoperire ale brânzeturilor.

ÎNDULCITORII (EDULCORANŢII) – substanţe care se folosesc pentru a conferi gustul de dulce produselor alimentare în care se încorporează şi respectiv, se folosesc ca îndulcitori în anumite cazuri în gospodăria individuală. Nu intră în categoria îndulcitorilor aditivii celorlalte substanţe dulci, cum ar fi monozaharidele, dizaharidele sau produsele alimentare dulci (diferite siropuri, mierea de albine etc.).

CONSERVANŢII – substanţe ce prelungesc durata de păstrare a produselor alimentare prin protejarea faţă de acţiunea microorganismelor.