Grădinile sofisticate ale stilului francez

Asa cum exista gradina spaniola, exotica, parcurile engleze cu alei libere sau meticuloasele gradini japoneze, incepand cu secolul al XVII-lea, avem in patrimoniul universal al spatiilor verzi si categoria gradinii frantuzesti. Cum arata si de unde vine acest stil?

Cand spui francez, iti vin in minte... branzeturi in sute de sortimente, castelele de pe Valea Loirei, Parisul - capitala a modei, parfumuri tulburatoare... Ce au acestea in comun? Sa fie oare cochetaria? Gustul pentru special, rafinamentul? E o mixtura din fiecare, cu siguranta.

Ei bine, si arta gradinilor este un domeniu in care francezii si-au etalat din plin spiritul sofisticat. Au facut-o cu asa pasiune si cu atata coerenta, incat nu doar ca si-au creat un stil propriu, dar au lansat curente internationale, tulburand spiritele si in acelasi timp limpezind compozitiile. Este vorba de secolul al XVII-lea, caci in jurul anilor 1650-1700, Franta isi savura stralucirea maxima pe cerul gradinilor acelor epoci. Vaux-le-Vicomte, Versailles - curtea Regelui Soare - erau supremele etaloane ale splendorii, spre care se inclinau toate capetele, cu adanca admiratie si dorinta arzatoare de a le imita.

Cel mai mare proiectant peisagist al tuturor vremurilor, Andre Le Notre, cerceta calare domeniile si padurile pe sute de hectare, in jurul palatului care urma sa fie construit, lua in considerare deschiderile de perspectiva, inclinatia terenului, sursele de apa, masivele vegetale existente, eventualele obstacole in calea extinderii orizontale, inregistra totul. Apoi in atelierele sale incepeau sa se intrevada pe coli mari de hartie linii drepte, intersectate, axe de simetrie, pe care apoi armate intregi de muncitori le realizau in teren. Pentru Vaux-le-Vicomte, trei sate a trebuit rase de pe fata pamantului, pentru ca aripile gradinii sa se poata intinde pe pajistile si padurile de odinioara

I.1 Gradina geometrica

De obicei de dimensiuni foarte mari, gradinile stilului francez sunt desenate cu rigla si compas. Axe drepte, cercuri, dreptunghiuri, totul este geometric, subordonat intotdeauna simetriei, regina acestui stil. Nici o alee cu traseu liber, nici o zona de vegetatie crescuta natural, nici macar padurile care inchideau marea compozitie la orizont nu scapau de foarfecile care aduceau totul la forme patratoase, aliniindu-le perfect.