Fitopatologie - ciuperci care produc rugină la plante

Exista multe specii de ciuperci ce determina rugina la plante. Cele mai cunoscute exemple sunt rugina paiului, rugina perilor, rugina trandafirului, rugina fasolei precum si rugina coacazului. Rugina este o boala fungica ce afecteaza multe plante, chiar daca nu pune in pericol supravietuirea plantei, cu toate acestea provoaca daune estetice si slabeste plantele. Arbori, arbusti, flori, plante de apartament, interior, legume,fructe, dar mai ales trandafirii, muscata, fuchsia, nalba, zambilele, unele conifere, menta, coacazele, fasolea sau cartofii sunt atacate frecvent. Este destul de usor de recunoscut, pe suprafata frunzelor se gasesc pete rosiatice-galbui iar pe dosul funzei pustule mici de pudra care variaza de la bej la maro, galben spre portocaliu. Actioneaza asupra clorofilei din organe, diminuand functia fotosintetica. Planta este slabita, iar recolta de fructe, flori si legume va fi diminuata , sau cresterile vor fi inestetice. In cazuri severe toate frunzele vor cadea iar planta sa nu fie amenintata. Boala este produsa de ciuperci din genurile Uromyces, Puccinia, Phragmidium mai ales intre primavara si toamna.Transmiterea se face prin intermediul vantului sau prin contactul instrumentelor de gradina. Ciupercile de rugina cresc cel mai bine atunci cand vremea este ploioasa, sau frunzele plantei au fost udate in exces. Deseori cand conditiile devin mai putin favorabile pentru ciuperca, boala dispare de la sine.

Rugina paiului su rugina neagra (Puccinia graminis)

Simptome: sunt atacate paiul, tecile frunzelor, ambele fete ale limbului (mai frecvent cea superioara), rahisul, glumele si aristele. Atacul apare, in mod normal, spre sfarsitul lunii iunie - inceputul lunii iulie. Pe organele atacate apar pustule alungite, lineare, prafoase, in dreptul carora epiderma se sfasie. La inceput pustulele sunt brune, alcatuite dintr-un anumit tip de fructificatii ale ciupercii (uredospori), mai tarziu ele devenind negre datorita altui tip de fructificatii (teleutospori). Frecventa pustulelor este mai mare pe pai, fiind cunoscuta si sub numele de rugina paiului. In perioada de vegetatie infectia este asigurata de fructificatiile specifice ale ciupercii, cu usurinta purtate de vant.

Plante gazda: graul, orzul, ovazul, secara si gramineele din flora spontana. In ciclul biologic al patogenului intervine o gazda intermediara-plantele de Dracila (Berberis vulgatis), pe care se dezvolta parte din tipurile de fructificare ale ciupercii si care ii asigura acesteia posibilitatea realizarii unui ciclu biologic complet.

Prevenire si combatere: a)evitarea semanatului si aplicarea azotului in exces; b)distrugerea gazdei intermediare, a samulastrei si dezmiristirea corecta, diminueaza sursa de infectie; c)cultivarea de soiuri precoce in zonele epidemice; d)introducera in cultura a soiurilor rezistente. Combaterea se face cu tratamente chimice, o gama variata fiind disponibila in comert in functie de tipul cerealei afectate si substanta activa.

Rugina perilor ( Gymnosporangium fuscum)

Biologie: ciuperca ierneaza pe vlastari de ienupar. in martie/ aprilie apar pe vlastarii in crestere pete maronii, ce contin sporii ciupercii. Sporii sunt raspanditi cu ajutorul insectelor sau al vantului pana ajung pe frunzele perilor.

Raspandire: in timpul verii ciuperca isi schimba planta gazda de la peri la tufisuri formate din anumite specii de ienuperi (Juniperus sp). Specia de ienupar Juniperus vulgaris nu reprezinta o gazda intermediara.

Daunatori: dupa aproximativ doua saptamani de la contaminare apar pe partea superioara a frunzelor, pete de culoare verde deschis sau portocaliu, in al caror centru se formeaza pustule mici si lipicioase de forma unor puncte. In iulie/ august apar pe partea inferioara a frunzelor niste verucozitati bulboase. In crestaturile ramificate din tesutul zimtat al frunzei se elibereaza sporii galbeni specifici perioadei de vara, care vor contamina din nou vlastarii de ienupar. Ciuperca distruge clorofila din plante si poate afecta planta fiziologic, facand-o vulnerabila.

Prevenire: sa se foloseasca sortimente de plante rezistente. Pagubele cauzate de rugina perilor nu sunt in general foarte importante. In cazul unei invazii grave, ienuparii trebuie inlaturati

Rugina fasolei (Uromyces Appendiculatus)

Daunator: La inceputul anului se formeaza in primul rand niste pustule albe pe partea inferioara a frunzelor, iar pe partea superioara apar niste pete galbene. Pastaile prezinta un numar mare de pete maronii. In cazul unei invazii grave de ciuperci frunzele plantei pot cadea prematur si se poate ajunge chiar la ofilirea intregii plante. Apare pe fasolea cultivata in zonele umede. Ea produce pagube mai mari in culturile irigate si in cultura succesiva de fasole.