Cultivarea grâului

Graul se presupune ca a inceput sa fie cultivat in bazinul estic al Mediteranei, de unde s-a raspandit in toata lumea, datorita rezistentei la temperaturi extreme, atat ridicate cat si scazute. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea graului au fost descoperite in Siria, Iordania, Turcia, Armenia si Irak.

Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grau salbatica (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltata si apoi cultivata de catre locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zona. Aproximativ 1000 de ani mai tarziu, o mutatie a survenit in cadrul altei specii de grau, numita emmer (Triticum dicoccoides), rezultand o planta cu boabele mai mari, care nu se mai puteau imprastia in bataia vantului. Desi aceasta planta nu s-ar fi putut reproduce in salbaticie, oferea mai multa hrana pentru oameni si astfel a intrecut celelalte specii, devenind primul stramos al varietatilor moderne de grau.

In partea superioara a raului Iordan, in Orientul Mjlociu, s-au descoperit ramasitele unui sat datand din mileniul 8 i.e.n., dovedind cultivarea acestei cereale precum si importanta ei ca sursa de hrana.

In Macedonia, la cativa kilometri veste de Salonic, sapaturi arheologice au adus la iveala urmele unei case cu o vechime de 6.000 de ani, ceea ce confirma ca, in aceasta parte a lumii omul trecuse de la existenta nomada la cea bazata pe comunitati organizate, crescand animale pentru a-l ajuta in cultivarea cerealelor. Se crede ca graul s-a raspandit in tarile europene din Asia Mica peste Marea Egee.

La inceputuri, boabele de grau se pare ca erau consumate crude, mai apoi fiind prajite sau fierte in apa, sau sub forma de turte, facute din faina grosiera rezultata prin macinarea lor intre doua pietre. Graul se impune ca aliment de baza in cultura occidentala, fiind prezent in mesele zilnice sub forma de paine, gris, paste fainoase, produse de patiserie, biscuiti, etc.

Avand in vedere ca graul in forma lui naturala era nepotrivit pentru consum, omul primitiv a descoperit repede modul de macinare a acestuia in faina, utilizand mojare, pistile si alte unelte manuale, in cele din urma nascocind mori puse in functiune de mana omului sau animale de povara, apoi de energie generata de apa, vant si, in final, electricitate. Primele mori in Europa dateaza de pe vremea Imperiului Roman, trecand printr-o perioada remarcabila de dezvoltare in Evul Mediu.

Capitolul 1. Tehnologia de cultivare a graului

1.1. Importanta, biologie, ecologie

Importanta

Graul este cea mai importanta planta cultivata cu mare pondere alimentara datorita continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon, proteine si a raportului dintre aceste substante (6:1) foarte favorabil organismului uman. Boabele de grau au conservabilitate indelungata, se transporta fara dificultate, planta are mare plasticitate ecologica si complet mecanizabila.

Boabele de grau sunt utilizate pentru producerea fainii din care se fabrica painea, aliment de baza pentru 35-40 % din populatia globului. Se mai fabrica paste fainoase, amidon, gluten, alcool. Paiele se folosesc la fabricarea celulozei, in hrana animalelor, asternut pentru animale, ingrasamant organic. Boabele de grau furajer si taratele se folosesc in hrana animalelor.

Compozitia chimica

Boabele de grau contin 62-72 % amidon, 10-16 % proteine, 1,8-2,5 % lipide, 2,0-3,5 % celuloza si 1,8-2,2 % saruri minerale. Proteinele din bobul de grau sunt constituite din prolamine (4-5 %), gluteline (3-4 %). albumine (0,3-0,5 %) si globuline (0,6-1,0 %). Proteinele formeaza glutenul, care, determina cre[terea aluatului, determinand painea de calitate.

Raspandirea

Graul se cultiva pe cca 224 milioane hectare pe plan mondial cu o productie medie de cca 2600 kg/ha. Tari mari cultivatoare de grau sunt : China, India, Federatia Rusa, SUA, Franta, etc.

In Romania, suprafetele cultivate cu grau au cunoscut modificari putin importante in ultimile decenii. in anul 1938 se cultivau cu grau 2-5 milioane hectare, cu o productie medie de 963 kg/ha. In anul 2001 s-au cultivat tot 2,5 milioane hectare, dar cu o productie medie de 2800 kg/ha.

Sistematica. Soiuri

Exista multe sisteme de clasificare taxonomica a speciilor de grau. Acestea se impart dupa sezonul de crestere (grau de iarna sau de vara) si dupa continutul de guten. Graul de iarna este insamantat toamna, fiind indeosebi cultivat in regiunile mediteraneene

. Balteanu Gh. , Birnaure V. - Fitotehnie . Editura Ceres, Bucuresti 1979.

2. Borcean I. , Munteanu S. , Roman V. Gh. , Axinte M. - Fitotehnie . Editura ,, Ion Ionescu de la Brad " Iasi 2003.

3. Dincu I. , Lacatusu Gh. - Bazele tehnologice ale culturilor agricole . Editura Ceres, Bucuresti 2002.

4. Munteanu L. , Borceanu si colaboratorii - Fitotehnie . Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti .

5. Muresan , Pana si colaboratorii - Producerea si controlul semintelor agricole. Editura Ceres , Bucuresti.

6. Cojocaru C. , Borcean I. - Curs de fitotehnie . Institutul Agronomic Timisoara, 1978

7. www.wikipedia.org./istoria graului