Agricultură intesivă

Dat fiind faptul ca fermierii administreaza aproape jumatate din aria de pamant a UE, sectorul agricol este o sursa majora de presiune asupra mediului natural european. In ultimele 5 decenii Politica Agricola Comuna a incurajat acest sector sa devina din ce in ce mai intensiv, reprezintand sectorul globalizarii cu cea mai mare crestere din economia mondiala. Prin urmare, sectorul agricol este responsabil de poluarea apelor de suprafata si a marilor cu nutrienti, de pierderea biodiversitatii si de reziduurile de pesticide din apa subterana. Mai mult, exista o crestere substantiala la nivel mondial al cererii de carne. Astazi, cresterea animalelor si al furajului pentru animalele domestice utilizeaza 70 % din pamantul arabil mondial.

Ce inseamna agricultura intensiva?

Una dintre categoriile de consum care cauzeaza cele mai mari impacte asupra mediului natural este cea a consumului de alimente si bauturi. Agricultura intensiva se bazeaza pe utilizarea fertilizatorilor chimici, a ierbicidelor, fungicidelor, insecticidelor, regulatorilor de crestere a plantelor si pesticidelor. Este de asemenea asociata cu cresterea mecanicizarii agriculturii. Are efecte dezastruoase ambientale, sociale si asupra sanatatii. In ultimii ani s-a aratat ca aceste efecte se manifesta in mai multe feluri: Provoaca saracirea fertilitatii solului de-a lungul timpului (unele dintre cele mai fertile pamanturi ale lumii au fost transformate in desert prin aceste practici), contribuie la difuzarea organismelor patogene (din deseurile animale), exporta pesticide si nitrogen catre apele costiere si contribuie la eroziunea solului transportat ca sedimente in suspensie. Acesti factori si distrugerea critica a unor habitate contribuie la o reducere substantiala a biodiversitatii. Folosim acum de 42 de ori mai multe pesticide decat in urma cu 50 de ani si chimicalele utilizate sunt cam de 10 ori mai toxice. In acelasi timp, pierdem mai multe recolte anual decat cele pierdute inainte de inceperea folosirii acestor tipuri de pesticide. Sectorul agricol intensiv este responsabil intr-o mare masura de poluarea apelor de suprafata si de reziduurile de pesticide in apa subterana. Agricultura este responsabila pentru aproximativ 50% din poluarea cu nitrogen a raurilor in UE-15. Cu ajutorul apei de ploaie, fertilizantii chimici sintetici se scurg in rauri si ajung in apa noastra subterana. Rezulta astfel o acumulare de chimicale in sursele noastre de apa, distrugerea ecosistemelor naturale si poluarea apei. 24 bilioane de tone de sol de suprafata sunt pierdute la nivel global anual din cauza practicilor agricole intensive si abordate superficial. Ca dovada clara a degradarii mediului natural pe pamantul arabil European, in ultimii 25 de ani pasarile asociate acestui tip de ecosisteme s-au redus la aproape jumatate.

Ce este o fabrica de produse agricole?

O fabrica de produse agricole este identificata ca o ferma unde exista o mare concentrare de animale si deseuri animale. Ca rezultat al efortului de a produce rezultate cat mai mari la un cost cat mai scazut, antibiotice si pesticide sunt utilizate pentru a mitiga raspandirea bolilor cauzate de aceste conditii de viata suprapopulate. Mutilarea si conditii nesanitare sunt considerate practici industriale comune. Potrivit Institutului Worldwatch, 74% din productia mondiala de pui, 43% din cea de vita si 68% din productia de oua sunt produse prin aceste metode. Fabricile agricole utilizeaza cantitati enorme de apa si energie si deseurile create cauzeaza poluarea solului, a apei si a aerului. Pentru a produce 1 kg de carne de vita este nevoie de aproximativ 8 litri de petrol si 18.000 litri de apa. Vacile sunt rasponsabile de 16% din cantitatea de metan (un gaz cu efect de sera) din aerul nostru si, mai mult, un kg de proteine animala echivaleaza cu intre 3 pana la 15 kg de proteine rezultate din plante. Potrivit, Organizatiei Mondiale a Sanatatii, mai mult de 50% din antibioticele produse sunt folosite in ferme animale. OMG-urile pot avea efecte serioase asupra sanatatii mediului natural si a oamenilor.

Riscuri pentru sanatate

Exista legaturi evidente intre chimicale de risc utilizate in ferme si tendintele crescande de cancer la nivelul organelor reproductive (testicule, prostata, san) precum si in ce priveste leucemia la copii. Excesul de nitrati (de la fertilizanti sintetici din hrana si apele noastre) poate cauza defecte la nastere si probleme in dezvoltarea timpurie a copilului. Antibioticele folosite in fabricile agricole au crescut rezistenta oamenilor la anumite antibiotice, facandu-le mai putin eficiente in tratarea bolilor noastre. Investigatii au aratat ca nivele substantiale de contaminare cu pesticide sunt gasite in alimente. Multe dintre pesticide sunt considerate acum suspecte de tulburari endocrine, chimiciale care pot duce la o crestere a defectelor la nastere, anomalii sezuale si scaderea functiei resproductive.

Transport

Cea mai mare parte a alimentelor disponibile in supermarketuri vine de departe si parcurge distante lungi inainte de a ajunge la magazinul de destinatie. Hrana transportata utilizeaza de 17 ori mai mult petrol decat hrana consumata local. Energia folosita la transportarea si refrigerarea alimentelor contribuie la incalzirea globala. Cand alimentele sunt transportate pe distante lungi, au tendinta de a pierde din gust si din valoarea nutrientilor din cauza timpului si conditiilor petrecute in tranzit. Cumpararea de produse locale pastreza capitalul in interiorul comunitatii respective. Acest fapt contribuie la sanatatea tuturor sectoarelor economiei locale si mareste calitatea vietii locale.

Dependenta de surse de alimente aduse de departe face ca o regiune sa fie vulnerabila la variatiile ofertei de alimente si inlatura orice raspundere reala a producatorului in fata consumatorului.

Cresterea pretului hranei

In ultimul an, s-a constatat o crestere enorma a preturilor pentru alimente, crestere care se preconizeaza ca va continua. Aceste scumpiri nu contribuie insa la venituri mai mari pentru fermieri. Iata motivele:

- Atentia UE si SUA pentru bio combustibil (sau agro-combustibili) ca alternative la combustibiliii fosili duce la din ce in ce mai putin teren disponbibil pentru productie agricola;

- Atentia in Cercetare si dezvoltare nu a fost directionata pentru producerea de hrana suficienta intr-o modalitate sustenabila.

- Revolutia verde (raspandirea tehnologiilor pentru cresterea productiei de hrana intre anii '50 si '70) a dus la o crestere a productiei de hrana (cu semnificative impacte sociale si ambientale); astazi, cresterea productiei ca urmare a inovatiilor tehnologice