Izvoarele Dreptului Administrativ

1.Conceptul de izvor de drept

Izvoarele dreptului administrativ pot fi definite drept formele în care se exprimă normele dreptului administrativ care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ.Noțiunea de izvor de drept are mai multe sensuri:

a) După criteriul raportului dintre conținut și formă, analiza izvoarelor dreptului în teoria generala a dreptului a pus în lumină două categorii de accepțiuni ale acestei noțiuni:

Izvoarele materiale reprezintă condițiile sociale care determină adoptarea unor norme

-juridice.

- Izvoarele formale ale dreptului reprezintă formele juridice de exprimare a voinței

-guvernanților.

b) Unii autori mai fac o distincție, și anume între:

- Izvorul de drept obiectiv este întotdeauna actul normativ care conține norme juridice,

precum și alte surse recunoscute ca atare.

- Izvorul de drept subiectiv și al obligațiilor corelative îl constituie orice act sau fapt

juridic, generator de drepturi și obligații juridice

c) După sursa de cunoaștere a dreptului, în sens istoric, doctrina juridică occidentală face în

mod obișnuit distincție între:

- Izvoare scrise (Constituție, legi, ordonanțe, etc.)

- Izvoare nescrise (cutuma, jurisprudența, principiile generale de drept)

2.IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV

2.1.Secțiunea 1. Considerații generale

În teoria generală a dreptului, termenul de izvor de drept are semnificația de sursă, de factor de determinare și creare a dreptului

Noțiunea de izvor de drept are două accepțiuni:

în sens material - acel ansamblu de condiții materiale și de realități obiective aflate în exteriorul dreptului ce se constituie în factori care determină o anumită reglementare prin norme juridice specifice sau, altfel spus, ansamblul factorilor (de natură economică, socială, politică, culturală, ideologică etc.) care determină apariția și conținutul unor norme juridice

în sensul formal - forma de exprimare a voinței legiuitorului, prin care se reglementează o normă de conduită socială, astfel încât aceasta să devină voință de stat obligatorie, ce poate fi pusă în aplicare prin mijloace coercitive. Izvoarele formale sunt, la rândul lor, de două feluri: izvoare nescrise și izvoare scrise

2.2.Secțiunea a 2-a. Cutuma sau obiceiul, ca izvor nescris al dreptului administrativ

Din punct de vedere strict metodologic, izvoarele scrise ale dreptului administrativ pot fi împărțite în două mari categorii:

1. izvoare scrise oficiale, primordiale, de care orice persoană, autoritate publică sau instanță de judecată trebuie să țină cont; din această categorie fac parte toate actele normative emise de autoritățile statale, atât cele care îmbracă forma legii (Constituția, legea organică sau ordinară, ordonanțele de urgență și ordonanțele simple), cât și cele subordonate legii (hotărârile de Guvern, ordinele și instrucțiunile, regulamentele, metodologiile etc.), precum și actele administrative cu caracter normativ adoptate de autoritățile administrației publice locale autonome (hotărâri ale consiliilor locale sau județene).

2. izvoare scrise neoficiale, secundare, care pot fi invocate ca argument, dar a căror forță de impunere are caracter pur orientativ. Din categoria izvoarelor scrise neoficiale fac parte: jurisprudența și doctrina.

Ioan Alexandru, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, 2009

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Ed. Hamangiu, 2009

Wikipedia-Izvoarele administrative

Fara comentarii