Turcia

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-cheie din economia mondiala (industrie, agricultura, comert). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umana, cade sub incidenta studiului interdisciplinar, antrenand deopotriva economisti, geografi, psihologi si sociologi. Primele mentiuni privind preocuparile de a voiaja, apar in antichitate in operele geografului Strabon. Descrierile lasate de Marco Polo cu ocazia periplului sau asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocuparile viitoare privind practicarea calatoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masa la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurator.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benificii, turismul a fost defint in variante dintre cele mai felurite: "arta de a calatorii pentru propria placere" (M. Peyromarre Debord); "activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturii, datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute" (Jan Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al perfectionarii mijloacelor de transport" (Guy Freuler).

Mutatiile intervenite in viata social-economica a lumii dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au oferit, printre altele, posibilitati sporite de crestere a productivitatii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societatii intre care: cresterea veniturilor si a puterii de cumparare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei si a saptamanii de lucru, marirea concediilor, cresterea sperantei de viata, la care se mai adauga diversificarea si modernizarea mijloacelor de informare, rapida dezvoltare a mijloacelor de transport ce au favorizat desprinderea omului de mediul sau cotidian, obisnuit si formarea deprinderii de a calatorii.

Potentialul turistic mondial este asigurat atat de obiectivele naturale (forme de relief, rauri si lacuri, tarmuri marine, vegetatie si fauna), cat si antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice si de arta, muzee, obiective etnografice si de folclor etc), de regula cele doua mari categorii imbinandu-se armonios in anumite areale; exista insa si zone in care precumpanesc ca valoare turistica, si nu numai, fie cele naturale, fie cele antropice.

In functie de potentialul turistic si de baza de servire, se cunosc diferite forme de turism:

- Turismul balneo-maritim, practicat pentru cura heliomarina, bai de mare si uneori de namol terapeutic;

- Turismul montan si pentru practicarea sporturilor de iarna, cuprinzand: drumetia, turismul climateric si cel al sporturilor de iarna;

- Turismul de cura balneara, legat de statiunile cu izvoare minerale, termominerale si termale cunoscute prin puterea tamaduitoare a apelor;

- Turismul de vanatoare si pescuit; o forma aparte o reprezinta safari, cu o mai mare raspandire in Africa, in ultima vreme cu accent pe foto-safari, cine-safari, respectiv vizitarea si fotografierea sau filmarea unor zone bogate in vanat;

- Turismul cultural (sau cultural-istoric), legat de vizitarea monumentelor istorice, arhitectonice si de arta, a muzeelor si caselor memoriale, altor obictive realizare de om;

- Turismul comercial - expozitional, legat de marile targuri si expozitii;

- Turismul festivalier, legat de centrele in care au loc festivalurile cultural-artistice, nationale si internationale;