Program de Valorificare a Potențialului Turistic al Județului Suceava

Cap 1. Localizarea si caracterizarea judetului

1.1. Scurt istoric

Teritoriul orasului Suceava si imprejurimile sale au fost locuite, asa cum atesta cercetarile arheologice, din timpuri stravechi, incepand chiar din paleolitic. In secolele II-III exista aici o asezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevand si puternice influente romane.

In epoca migratiei si in secolele urmatoare populatia autohtona a continuat sa vietuiasca pe aceste meleaguri, iar in secolul al XIV-lea, in1388, Suceava este mentionata drept capitala a Moldovei.

Incepand cu domnia lui Petru I Musat (circa 1375-1391), Cetatea Sucevei a devenit principala cetate de scaun a Tarii Moldovei, aceasta functie indeplinind-o si in vremea lui Aron Voda (1592-1595), Stefan Razvan (1595) si a Movilestilor. Odata cu Alexandru Lapusneanu, resedinta domneasca s-a mutat la Iasi.

Langa oras s-au aflat doua cetati, una mai veche la Scheia, alta putin mai noua, ce se vede si astazi. Intre cele doua s-a dezvoltat, inca din prima parte a secolului al XIV-lea, orasul. Cetatea Scheia, una dintre cele mai vechi cetati din Moldova, dar cu o existenta scurta, a fost daramata in timpul lui domniei lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important in viata politica a Moldovei.

In evul mediu, orasul era populat cu romani, dar si cu germani, maghiari si armeni, ultimii avand dreptul de a-si alege un soltuz propriu (ce purta numele de "voit").

Din Suceava, Alexandru cel Bun a condus tara timp de 32 de ani, marind cetatea si intarindu-i zidurile. In 1401, aici s-a stabilit si Mitropolia Moldovei.

In 1408, Alexandru cel Bun acorda privilegii negustorilor lioveni, iar orasul Suceava era mentionat ca unul dintre locurile de depozitare a postavului, precum si a unor marfuri de export ale Moldovei.