UCRAINA (ucraineana ??????? / Ucraiina, AFI /ukra'jina) este o tara in Europa Orientala. Are frontiera cu Rusia in nord-est, Belarus in nord, Polonia, Slovacia si Ungaria in vest, Romania si Republica Moldova la sud-vest, Marea Neagra si Marea Azov la sud. Capitala Ucrainei este orasul Kiev.
Istoria
Preistorie si istorie antica
Cele mai vechi asezari umane de pe teritoriul Ucrainei dateaza din preajma anului 4500 i.e.n., perioada de inflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, intr-o arie larga ce acopera parti din Ucraina de astazi precum si intreaga regiune Nipru-Nistru. In timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciti, si sarmati. Intre 700 i.e.n. si 200 i.e.n. a facut parte din Scitia. Mai tarziu, au fost fondate colonii grecesti, romane, si bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia, si Hermonassa, incepand cu secolul al VI-lea i.e.n., pe malul nordestic al Marii Negre, si care au inflorit pana in secolul al VI-lea e.n.. In secolul al VII-lea, estul Ucrainei a facut parte din statul bulgarilor. La sfarsitul acelui secol, majoritatea triburilor bulgare au migrat in diferite directii iar teritoriul locuit de ele a cazut in mainile hazarilor.
Epoca de Aur a Kievului
In secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astazi era populata de rusi, care formasera statul numit astazi Rusia Kieveana. In secolele al X-lea si al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare si mai puternic din Europe. In secolele care au urmat, acesta a pus bazele identitatii nationale a ucrainenilor, precum si ale identitatilor altor popoare slave rasaritene. Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oras al Rusiei. Conform Cronicii lui Nestor, elita rusa consta initial din varangieni din Scandinavia. Varangienii au fost ulterior asimilati de populatia slava locala si au devenit parte din prima dinastie rusa, dinastia Rurik. Rusia Kieveana era compusa din cateva principate guvernate de cnejii inruditi din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios si influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalitatilor intre rurikizi, fiind premiul cel mai de pret in lupta lor pentru putere.
Epoca de Aur a Rusiei Kievene a inceput cu domnia lui Vladimir cel Mare (Volodimir, 980-1015), care a indreptat Rusia spre crestinismul bizantin. In timpul domniei fiului acestuia, Iaroslav cel Intelept (1019-1054), Rusia Kieveana a atins apogeul dezvoltarii culturale si al fortei militare. Aceasta a fost urmata de fragmentarea progresiva a statului, importanta puterilor regionale crescand din nou. Dupa o ultima revigorare, in timpul domniilor lui Vladimir Monomah (1113-1125) si a fiului sau Mstislav (1125-1132), Rusia Kieveana s-a divizat in principate separate. Invazia mongola din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveana. Kievul a fost distrus complet in 1240. Pe teritoriul ucrainean, Rusia Kieveana a fost urmata de principatele Halici si Volinia, care au fost unite ulterior sub numele de Halici-Volinia.
Dominatia straina
In secolele ce au urmat invaziei mongole, mare parte din Ucraina a fost controlata de Lituania (din secolul al XIV-lea) si, dupa Uniunea de la Lublin (1569), de Polonia, dupa cum se vede in aceasta harta a Uniunii Polono-Lituaniene din 1619.
La jumatatea secolului al XIV-lea, Halici-Volinia a fost supusa regelui polon Casimir cel Mare, iar centrul fostei Rusii Kievene, inclusiv Kievul, a fost preluat de Marele Ducat al Lituaniei dupa Batalia de pe Raul Irpen. In urma Uniunii de la Krevo din 1386, o uniune dinastica intre Polonia si Lituania, mare parte din teritoriul Ucrainei a fost controlat de nobilii lituanieni rutenizati in contextul apartenentei de Marele Ducat al Lituaniei. In acest moment, termenii de Rutenia si ruteni au devenit folositi pe scara mai larga pentru a denumi regiunile Ucrainei si oamenii ce le locuiau, ca versiuni latinizate ale cuvantului "rus'".
Pana in 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statala polono-lituaniana, si o parte semnificativa a teritoriului ucrainean a trecut din mainile nobililor lituanieni rutenizati in administrarea polona, acesta fiind transferat coroanei polone. Sub presiunea culturala si politica a polonizarii, multi membri ai claselor superioare rutene s-au convertit la catolicism devenind confundabili cu nobilii poloni. Astfel, ucrainenii de rand, lipsiti de protectorii lor din randurile nobilimii rutene, au recurs la protectia cazacilor, care ramasesera permanent ortodocsi si aveau tendinta de a recurge la violenta impotriva celor perceputi de ei ca dusmani, in particular impotriva statului polon si reprezentantilor acestuia.
La jumatatea secolului al XVII-lea, a fost infiintat un cvasistat militar cazacesc de catre cazacii de la Nipru si taranii ruteni care fugeau de iobagie. Polonia nu controla foarte bine acest teritoriu, dar cazacii erau o forta utila in luptele impotriva turcilor, si in unele momente cele doua state erau aliate in campanii militare. Totusi, continuarea iobagirii taranilor de catre nobilimea polona si, mai important, suprimarea Bisericii Ortodoxe i-a impins pe cazaci departe de Polonia. Aspiratiile lor erau de a avea reprezentare in Seimul polon, recunoastere a traditiilor ortodoxe si cresterea treptata a prezentei cazacilor in armata. Acestea au fost refuzate cu vehementa de regii poloni. In cele din urma, cazacii s-au aliat cu Rusia ortodoxa, decizie ce a condus mai tarziu la decaderea statului polono-lituanian, si la pastrarea crestinismului ortodox in Ucraina.
In 1648, Bohdan Hmelnitki a condus cea mai mare rascoala cazaceasca impotriva Uniunii Polono-Lituaniene si impotriva regelui polon Ioan al II-lea Casimir. Teritoriul de pe malul stang al Niprului a fost integrat in Rusia sub forma Hatmanatului Cazac, in urma Tratatului de la Pereiaslav din 1654 si a razboiului ruso-polon ce i-a urmat. Dupa impartirile Poloniei de la sfarsitul secolului al XVIII-lea intre Prusia, Austria Habsburgica, si Rusia, Galitia a fost preluata de Austria, iar restul Ucrainei a fost incorporat in Imperiul Rus. In ciuda promisiunilor de autonomie a Ucrainei facute cu ocazia Tratatului de la Pereiaslav, cazacii si nobilii ucraineni nu au primit niciodata libertatile si autonomia pe care le asteptau de la Imperiul Rus. Totusi, in cadrul imperiului, ucrainenii au ajuns sa ocupe functii inalte in administratia de stat ruseasca, si in Biserica Ortodoxa Rusa. Mai tarziu, regimul tarist a dus o politica de rusificare a teritoriilor ucrainene, suprimand folosirea limbii ucrainene in tiparituri si in publci.
Primul Razboi Mondial si revolutia
Ucrainenii a intrat in Primul Razboi Mondial atat de partea Puterilor Centrale, sub Austria, cat si de parta Antantei, sub Rusia. In timpul razboiului, autoritatile austro-ungare au format Legiunea Ucraineana, alaturi de Legiunea Polona, pentru a lupta impotriva Imperiului Rus. Aceste legiuni au stat la baza armatei polone interbelice si a armatei galitiene ucrainene ce a luptat impotriva bolsevicilor si a polonilor in perioada imediat urmatoare Primului Razboi Mondial (1919-23). Cei suspectati de sentimente filo-ruse in Austria au fost tratati dur. Pana la 5.000 de sustinatori ai Imperiului Rus din Galitia au fost inchisi in lagarele de prizonieri de la Talerhof, Styria, si in fortareata Terezin (astazi in Cehia).
Odata cu prabusirea impreiilor rus si austro-ungar in urma Primului Razboi Mondial si al Revolutiei Ruse, a aparut o miscare nationala ucraineana pentru independenta. In perioada 1917-20, au aparut cateva state ucrainene: Republica Populara Ucraineana, Hatmanatul, Directoratul si Republica Sovietica Socialista Ucraineana, probolsevica, state ce au ocupat teritorii din fostul Imperiu Rus; de asemenea, pe fostul teritoriu austro-ungar s-a format Republica Populara Vest-Ucraineana. In mijlocul razboiului civil rus, s-a dezvoltat si o miscare anarhista ucraineana numita Armata Neagra condusa de Nestor Mahno. Totusi, in urma infrangerii Ucrainei de Vest in Razboiul Polono-Ucrainean urmat de esecul invaziei polone respinsa de fortele ruse si ucrainene pro-sovietice, Ucraina si-a pierdut independenta. In urma Pacii de la Riga, tratat semnat de Rusia Sovietica, Ucraina Sovietica si Polonia, vestul Ucrainei a fost impartit si incorporat in Polonia iar partile centrale si vestice au format RSS Ucraineana in martie 1919, care a devenit ulterior republica fondatoare a URSS in decembrie 1922.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
