Actul Unic European - AUE

Odata cu lansarea, la Paris, la 9 mai 1950, a planului "Schumann", incepe o faza hotaratoare in destinul comunitatilor europene. La cele trei principii fundamentale ale acestui plan, care urmarea plasarea productiei de otel si carbune sub o Inalta Autoritate in cadrul unei organizatii deschise altor tari europene - luarea deciziilor de catre organe compuse din reprezentantii guvernelor, statele nu vor fi obligate prin decizii contra vointei lor (aplicarea regulii unanimitatii), deciziile vor obliga numai statele ce le accepta. Au subscris sase state: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda.

Actul Unic European cuprinde masuri privind realizarea Uniunii economice prin infaptuirea unei piete interne in 1992, aceasta piata cuprinzand o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului, precum si masuri privind politica sociala, coeziunea economica si sociala, dezvoltarea stiintifica si tehnologica si mediul inconjurator.

Prin Actul Unic European s-a creat o dinamica favorabila punerii in aplicare a altor reforme care vor trebui sa permita realizarea Uniunii Economice si Monetare si sa contribuie la edificarea unei Uniuni politice.

In realizarea acestuia s-a afirmat ca se urmareste in mod special:

1. promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei Uniuni economice si monetare comportand, la sfarsitul ei, o moneda unica;

2. afirmarea identitatii pe scena internationala in special prin punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comuna, inclusiv definirea unei politici de aparare comuna, intarindu-se astfel identitatea Europei si independenta ei in scopul promovarii pacii, progresului si securitatii in Europa si in lume