Repararea autovehiculelor

1.1 Generalitati

La intocmirea unui proces tehnologic de reparatie se are in vedere:

1 tipul reparatiei care trebuie executata (curenta,mijlocie sau capitala);

2 felul si gradul de complexitate a ansamblului si subansamblurilor;

3 numarul de utilaje identice sau asemanatoare care urmeaza a se repara

Pentru executarea unei reparatii de buna calitate si cu cheltuieli minime trebuie sa se acorde o deosebita atentie tuturor etapelor procesului tehnologic,indiferent de ponderea lor in volumul total de lucrari ce trebuie executate.

In general,un proces tehnologic de reparatie cuprinde ca principale etape:

1 primirea utilajului ,demontarea lui,curatirea si sortarea pieselor componente

2 executarea lucrarilor de reconditionare a pieselor si procurarea pieselor noi;

3 asamblarea utilajului;

4 rodarea,incercarea,reglarea si expedierea utilajului.

In functie de numarul de utilaje identice sau asemanatoare care urmeaza a se repara,procesul tehnologic de reparatie poate fi individual sau pe subansambluri.

Procesul tehnologic de reparatie individuala se aplica atunci cand numarul utilajelor supuse reparatiilor mijlocii sau capitale este mic(una sau cateva bucati).

Subansamblurile se demonteaza in piesele componente, curatite si spalate, dupa care se supun unui control atent pentru constatarea defectelor si a gradului de uzura.Piesele cu importanta mare sunt supuse unui control defectoscopic,dupa cum urmeaza:

1 pentru constatarea defectelor superficiale,controlul cu lichide penetrante sau cu pulberi magnetice;

2 pentru constatarea defectelor interioare,control cu radiatii penetrante(x sau y)sau cu ultrasunete.

In urma controlului,piesele se impart in trei categorii(operatia de sortare)bune,uzate recuperabile sau uzate nereconditionabile.

Piesele bune -sunt depozitate, asteptandu-si randul pentru ca toate lucrurile pregatitoare ale reparatiei sa se termine.

Piesele uzate reconditionabile li se intocmeste tehnologia de reconditionare, alegandu-se acele procedee de reconditionare la care se preteaza materialul din care sunt confectionate piesele si configuratia lor geometrica.Odata stabilita tehnologia de reconditionare,se trece la aplicarea ei.

Piesele uzate nereconditionabile -datorita gradului mare de uzura saudiferitelor deteriorari(sparturi,fisuri etc),nu mai pot fi utilizate.Pentru inlocuirea lor se poate proceda in doua moduri:

1 se achizitioneaza piese noi,identice(piese de schimb)din comert sau direct de la intreprinderea care a fabricat utilajul;

2 se executa in atelierele intreprinderii care face reparatia piesei noi,pe baza desenelor executate in cartea tehnica a masinii reparate sau dupa proiecte intocmite pe baza pieselor inlocuite si a desenului de ansamblu al masinii.

Prima cale se aplica in mod obijnuit pentru inlocuirea pieselor sau subansamblurilor de uz general,tipizate sau standardizate(rulmenti,motoare si aparataj electric ,curele ,lanturi, reductoare).

Cea de-a doua cale se utilizeaza pentru inlocuirea pieselor unicate, mai ales atunci cand utilajul provine din import si achizitionarea unor piese de schimb de la firma producatoare devine prea costisitoare.

Separat carcasei de chiulasa se supune unor operatii asemanatoare (curatire, control, reconditionare),dupa care este depozitat in vederea terminarii,tuturor operatiilor de reconditionare ale celorlalte piese.De obicei reconditionarea carcasei de chiulasa este cea care dureaza cel mai mult,si atunci; celelalte piese asteapta in depozite terminarea reconditionarii carcasei de chiulasa.

Cand toate piesele au fost reconditionate sau procurate, se trece la remontarea ansamblului,incercareae,eroarea si reglarea lui,dupa metodologia descrisa in capitolele precedente.

Dupa finisarea lui definitiva, utilajul este predat beneficiarului impreuna cu documentele insotitoare necesare, intre care se afla si un certificate de garantie a utilajului reparat, valabil pentru o anumita perioada de timp(6 luni,1 an etc) sau durata de functionare(1000 h de functionre, 20.000 km parcursi etc.),functie de tipul utilajului respectiv.

In ceea ce priveste executia propriu-zisa a reparatiei, ea este realizata de catre echipe de muncitori specializati pe anumite tipuri de utilaje reparate.Dezavantajul acestui proces tehnologic de asamblare consta in aceea ca durata de reparatie a utilajului este foarte mare.

Practic, asamblarea utilajului nu poate fi determinata decat atunci cand toate piesele ansamblului au fost reconditionate. De asemenea, din punct de vedere economic, procesul este dezavantajos datorita stationarilor pieselor reconditionate.

Totusi, acest tip de proces tehnologic poate fi inlocuit cu altceva atunci cand este necesara repararea unui numar foarte mic de utilaje.

Procesul tehnologic de reparatie pe subansambluri se deosebeste de procesul tehnologic de reparatie individuala prin aceea ca,datorita numarului mare de utilaje reparate, este posibila aplicarea metodelor de asamblare pe posturi de lucru specializate sau in flux continuu.

Se elimina in felul acesta stationarile pieselor, ele trecand la montaj imediat ce au fost reconditionate.In acest mod un ansamblu nu se mai alcatuieste din aceleasi piese pe care le-a avut inainte,ci din alte piese,apartinand altor utilaje identice aflate simultan in curs de reparare sau scoase din depozite dintr-un stoc de rezerva.Pe masura ce piesele uzate se reconditioneaza,ele sunt trecute in depozite,completand stocul de rezerva. Prin utilizarea acestui process tehnologic de reparatie,durata reparatiei este mult mai mica. In plus calitatea reparatiilor efectuate este mai buna, deoarece reconditionarea pieselor se poate face pe utilaje perfectionate, cu scule, dispoitive si verificatoare de buna calitate, care nu puteau fi justificate din punct de vedere economic in cadrul procesului tehnologic de reparatie individuala.

Capitolul I

1.1 Descrierea tehnica a piesie

Carcasele din punct de vedere functional indeplinesc rolul pieselor de baza, ale unitatilor de asamblare, trebuie sa determine o precizie determinanta a pozitiei relative a pieselor si mecanismelor unitatilor de asamblare, atat in stare statica, cat si in procesul de functionare. Unele carcase indeplinesc concomitent si alte functii (rezervoare de ulei, circuite hidraulice, etc.) preluand solicitarile la care sunt supuse diferite piese de asanblare. Piesele caracteristice de acest tip din constructia autovehiculelor sunt: blocul motor, chiulosa, corpul carburatorului, sau al diferitelor pompe, carcasa cutiei de viteze, carcasa punti din spate, etc.

Fata de rolul functional pe care il au cerintele care se impun carcaselor se refera la: rezistenta, rigiditate, rezistenta la uzura, la coroziune, precizie dimensionala de forma geometrica, si pozitie a suprafetelo, deformatii mici la modificari de temperatura, etanseitate. Forma constructiva, trebuie sa asigure comoditate mutarii si demontarii diferitelor elemente componente, precum si fabricarea lor in conditii cat mai avantajoase.

Aceste cerinte se stabilesc corespunzator destinatiei functionale a fiecarei carcase.

Blocul motor (fig. 1) constituie scheletul motoruIui, fiind prevazut eu brate sau locasuri pentru suport de fixare pe cadrul automobilului. Constructiv este format din blocul cilindrilor (in partea superioara)

1. Emilian Baciu, Gh. Crivac Indrumar de proiectare pentru fabricarea si repararea autovehiculelor. I.I.S Pitesti 1985

2. C Picos s.a. Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanica prin aschiere vol I si II. Ed Unv. Chisinau 1992

3. D Marincas D Abaitancei. Fabricarea si repararea autovehiculelor rutiere. E.D.P Bucuresti 1982

4. V Nicolae, Gh. Crivac, S Ilie Fabricarea autovehiculelor si control dimansional E.U.P Pitesti 2004