Trecerea de la comunism la post-comunism a țărilor din tratatul de la Visegrad

Capitolul I: Contextul socio-economic al constituirii Grupului de la Visegrad

1.1. Consideratii generale

Dupa incheierea razboiului rece, in noiembrie 1990, la reuniunea sefilor de state si de guverne a C.S.C.E. de la Paris, sperantele fauririi unei ere de pace si cooperare, in care toate natiunile europene sa prospere impreuna, au inflorit cu o vigoare nemaicunoscuta. Transformarile revolutionare din 1989 au dat Europei sansa de a se reinventa pe ea insasi dupa decenii de divizare militara si confruntare ideologica si economica. Procesul s-a dovedit, insa, a fi mult mai dificil decat s-a crezut la inceput. Continentul european se gaseste astazi in mijlocul marii prefaceri geopolitice a lumii contemporane, iar transformarile pe care le cunoaste afecteaza miezul relatiilor internationale, potentand intrebarile fundamentale despre rolul statelor si al natiunilor, despre reformele interne si stabilitatea regionala, despre sursele de conflict si rolul comunitatii internationale si al organismelor sale in prevenirea si rezolvarea disputelor

In anii care au trecut de la caderea comunismului, statele din Europa Centrala si de Est au incercat sa cladeasca o varietate de structuri de cooperare pentru rezolvarea atat a problemelor enumerate mai sus, cat si a celor esentiale privind dezvoltarea economica. O serie de forme de cooperare subregionala au aparut fulgurant, daca n-ar fi sa enumeram decat Grupul de la Visegrad (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia), Initiativa Central Europeana (Austria, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Cehia, Ungaria, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia si, Romania), Consiliul Statelor Baltice (Danemarca, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Germania, Norvegia, Polonia, Rusia, Suedia) sau Organizatia de Cooperare Economica a Marii Negre (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Rusia, Romania, Ucraina, Turcia) Important este insa ca nici una dintre acestea nu a fost gandita si nici nu s-a putut transforma intr-o structura viabila de securitate, fie si la nivel subregional

Grupul de la Visegrad este o asociere de state central-europene facuta dupa modelul Benelux. Presedintii Ungariei, Poloniei si Cehoslovaciei au semnat in februarie 1991 o declaratie comuna la Visegrad, declaratie prin care isi asigurau sprijin reciproc in vederea integrarii politice si economice in Uniunea Europeana. De asemenea, prin aceeasi declaratie au fost puse bazele unei stranse cooperari regionale intre statele semnatare

Prabusirea ordinii comunismului real in Europa Centrala si de Est la finele penultimului deceniu al secolului trecut a inaugurat in statele regiunii respective tranzitia de la totalitarism la democratie, de la economia de comanda la economia de piata si de la societatea inchisa si controlata la societatea deschisa si libera La nivel global aceasta a insemnat prabusirea sistemului mondial comunist si sfarsitul ordinii mondiale bipolare, determinand incetarea Razboiului rece - mai degraba din lipsa de combatanti decat din cauza victoriei clare si nete a taberei occidentale capitaliste - si inceperea tranzitiei omenirii catre o noua ordine mondiala. Schimbarile radicale intervenite la nivelul fostului bloc comunist si pe plan global au condus inevitabil la modificari ale modului de viata si ale obiectivelor strategice ale democratiilor occidentale obligandu-le si pe acestea la reforme structurale interne si implicandu-le, pe cale de consecinta, intr-un proces propriu de tranzitie