Sisteme Electorale

SISTEME ELECTORALE

1.Notiuni generale

Sistemul electoral reprezinta forma pe care o iau alegerile in situatiile concrete istorice, politice, geografice. Sistemul electoral este totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza desfasurarea alegerilor in toate aspectele sale.

Notiunea de sistem electoral presupune procedurile utilizate pentru desemnarea de reprezentanti ai poporului in organismele puterii centrale si locale . Sistemul electoral mai poate fi interpretat si ca modalitate de repartizare a mandatelor disputate in alegeri in functie de rezultatele alegerilor. Unii autori sunt de parerea ca sistemul electoral determina, ,,pe de o parte,conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii pentru a fi alegatori si, pe de alta parte, conditiile in care indivizii si/sau partidele pot participa la competitia electorala".

Unii cercetatori inteleg prin sistem electoral totalitatea de relatii sociale reale, care apar in procesul organizarii si efectuarii alegerilor, precum si relatiile reciproce ce se stabilesc intre alegatori si deputati. Alti savanti, la definirea sistemului electoral, pun accentul pe normele de drept, care, dupa parerea lor, sunt un garant si un factor determinant in alegerea persoanelor cu functie de raspundere in conformitate cu principiile democratice.

O pozitie similara ocupa A. Ribakov, care afirma ca sistemul electoral inseamna relatii sociale reglementate ce tin de alegerile organelor puterii publice si constituie modul de votare. Acest sistem este reglementat atat de dreptul juridic, cat si de acte si norme nejuridice, norme corporative ale asociatiilor obstesti care participa la alegeri (statute si alte documente ale partidelor politice), obiceiuri si traditii, norme ale moralei politice, ale eticii .

Sistemul electoral constituie un mecanism pentru transformarea voturilor in mandate, este un ansamblu de norme, reguli si procedee care determina calea, forma si metodele de activitate a organelor reprezentative ale conducerii de stat. Indiferent de modul de interpretare a notiunii de ,,sistem electoral", aceasta nu reflecta simple mecanisme, ci aranjamente institutionale mai generale si din acest motiv, componentele lor influenteaza natura competitiei politice.

Majoritatea celor care abordeaza tematica electorala, definesc conjunctiv sistemul, tipurile de scrutin, formulele ori metodele de atribuirea mandatelor, incat, in cele mai multe cazuri, nu rezulta cu claritate, daca se vorbeste de unul si acelasi aspect ori daca se impune un tratament disjunctiv, in context.

Sistemul electoral poate fi definit ca totalitatea normelor juridice privitoare la organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor alegerilor. Acesta include un ansamblu de reguli, acte si proceduri in care se includ si ii dau continut tipurile de scrutin si metodele de transformare a voturilor in locuri si de atribuire a mandatelor.

Normele electorale sunt definite de profesorii Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu drept : ,,acele norme juridice care reglementeaza relatiile referitoare la alegerea prin vot a deputatilor, senatorilor, sefului de stat si autoritatilor locale". De asemenea, ei precizeaza ca ,,normele electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, conditiile ce trebuie indeplinite de o persoana pentru a fi beneficiarul acestora, precum si garantiile ce fac efectiva exercitarea lor...normele juridice electorale stabilesc obligatiile organelor de stat in legatura cu alegerile, regulile de organizare si desfasurare a alegerilor, precum si cele de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votarii".

In conceptia profesorului Ion Deleanu, sistemul electoral reprezinta ansamblu de norme juridice, articulate si ierarhizate, avand ca obiect de reglementare dreptul de a alege si de a fi ales in organele reprezentative ale puterii, inclusiv dreptul de a revoca pe cei alesi, principiile sufragiului, modul de organizare si desfasurare a alegerilor si de stabilire a rezultatului votarii.

Sistemul electoral dintr-o tara este profund influentat de sistemul de partide. Din acest motiv, orice discutie despre numarul, natura si relatiile dintre partidele existente in viata politica a unei tari trebuie precedata de intelegerea principalelor modele de sisteme electorale si de consecintele acestora asupra tipului de selectie politica practicata. Intr-o lucrare de referinta pentru stiinta politica ,,Modele ale democratiei" Arend Lijpart propune doua concepte pentru definirea principalelor tipuri de regimuri democratice: ,,democratii majoritariste" (exemple consacrate: SUA si Marea Britanie), respectiv ,,democratii consensualiste" (Germania si cele mai multe tari europene continentale).Se poate trage de aici concluzia ca fiecare tip de sistem depinde, in mod direct, de catre tipul de democratie prezenta: majoritara ori consensualista. Deasemenea, cele doua sisteme electorale au propriile lor caracteristici: cel majoritar se bazeaza pe logica deciziei eficiente , iar guvernarea reprezinta exprimarea vointei majoritatii. In cadrul unei reprezentari proportionale, rezultatul alegerilor nu este relevant pentru a arata prezenta unei majoritati, ci pentru a scoate la iveala optiunile detaliate ale alegatorilor, scopul final fiind ca minoritatile semnificative sa nu fie dezavantajate.