Birocrația

1. BIROCRATIA

Dictionarele definesc birocratia ca fiind un sistem caracterizat prin reguli rigide

ale procedurii si autoritatii ierarhice, in organizatii publice si private, cu luarea deciziei in mod centralizat, sau ca un mod de centralizare a autoritatilor oricarei institutii astfel incat aceasta functioneaza in mod eficient si impersonal.

In acceptia generala, birocratia desemneaza administratia de stat sau ansamblul agentilor care asigura sarcinile administratiei ce lucreza in birouri. Termenul birocratie a fost inventat in 1745 de economistul fiziocrat Jean- Claude Vincent de Gournay pentru a caracteriza guvernul Prusiei.

Prin birocratie, de Gournay intelege guvernarea( conducerea) prin si pentru functionari nealesi. El argumenteaza ca interesul public a fost din ce in mai mult sacrificat pentru propriul interes al birocratilor si organizatiilor acestora.

Definitia data din punctul de vedere al economistului este cea care considera birocratia ca fiind mecanismul de alocare a resurselor fondat pe ierarhia si specializarea sarcinilor venite de la o autoritate centrala.

Daca in procesul electoral, centrele de putere alese se afla fata in fata cu alegatorii pentru a obtine sustinerea electorala si consimtamantul acestora in schimbul unor promisiuni de politici publice, in activitatea publica propriu- zisa, intre cetatenii alegatori( contribuabili) si centrele de putere se interpune administratia( birocratia) , care este chemata sa puna in practica deciziile de politica publica rezultate in urma promisiunilor electorale si sa asigure buna functionare a societatii democratice.

2.CARACTERISTICILE BIROCRATIEI SI ALE BIROCRATILOR

Max Weber( 1920) este unul dintre primii sociologi care au sesizat importanta fenomenului birocratic in societatile moderne. Pentru el, administratia birocratica reprezinta tipul pur de dominare. Potrivit lui Weber, birocratia are sapte caracteristici importante:

- continuitatea principiilor pe care se bazeaza autoritatea; aceasta este, la randul sau, inserata intr-o ordine legala pe care nu face, intr-un fel, decat sa o inlocuiasca si sa o aplice.

- existenta unui corp de reguli impersonale ce delimiteaza clar sferele de competenta, drepturile si obligatiile fiecaruia;

- existenta unei ierarhii de functii, adica de legaturi de subordonare clar stabilite;

- preponderenta calificarii ca regula de acces la diferitele functii, cu excluderea altor criterii, cum ar fi relatiile de rudenie, clientela si altele, ceea ce inseamna:

existenta unui sistem de pregatire si, mai ales, de examinare care sa permita detectarea si atestarea acestor calificari;

Hoanta, Nicolae - Economie si finante publice, Editura Polirom. Iasi, 2000, pag. 35- 46.

Vlasceanu, Mihaela - Psihosociologia organizatiilor si conducerii, Editura Paideia, Bucuresti, 1993, pag. 37- 39, 96- 102.