Studiu Comparativ Privind Impunerea Veniturilor Persoanelor Juridice în State Membre ale Uniunii Europene

1.1 Principii si reguli utilizate in impozitarea agentilor economici

Impozitarea agentilor economici, in sensul modern al termenului, a inceput abia in preajma primului razboi mondial (in Marea Britanie) In SUA, un impozit proportional asupra veniturilor companiilor fusese introdus in 1909, cu o cota de 1% asupra veniturilor de peste 5.000 USD.

Daca la inceput, impozitarea companiilor se facea intr-o maniera asemanatoare cu cea a indivizilor, evolutia doctrinei si a tehnicilor fiscale a determinat diferentierea celor doua tehnici de impunere, tinand cont de specificul fiecareia.

Caracteristic agentilor economici este derularea unor activitati in scopul obtinerii de profit, ca atare obiectul impozabil trebuie sa fie profitul si nu venitul brut. Acest lucru a determinat abandonarea impozitarii veniturilor si adoptarea treptata a impozitarii profitului, vazut ca diferenta intre veniturile si cheltuielile aferente unei activitati economice. De altfel, exista si in prezent similitudini intre impozitarea indivizilor ce desfasoara activitati lucrative si cea a companiilor, similitudini determinate obiectiv de natura si scopul activitatilor desfasurate (activitati lucrative derulate in scopul obtinerii de profit).

Desi exista si in prezent tehnici de impozitare a veniturilor (cifrei de afaceri), acestea sunt aplicate marginal, de regula pentru intreprinderile mici si foarte mici, fiind, in majoritatea cazurilor si optionale (agentul economic poate sa aleaga intre impozitarea normala a profitului sau impozitarea cifrei de afaceri). Desi nu raspund in totalitate specificului activitatilor economice desfasurate, asemenea tehnici de impunere sunt in continuare folosite datorita, in principal, simplitatii in aplicare. Nu trebuie pierdut din vedere ca pentru o micro-intreprindere, costurile fixe pentru gestionarea aspectelor fiscale ale activitatii sunt relativ ridicate (ca pondere), si de aceea, multe prefera impozitarea simplificata.

In general, pe plan international se face distinctie intre societatile de capital si societatile de persoane. Primele cad sub incidenta impozitului pe profit, iar ultimele sub incidenta impozitului pe venit (intocmai ca si persoanele fizice).

Subiectul impozitului pe profit este reprezentat asadar de societatile de capital, organizate cel mai adesea ca societati pe actiuni. Ele pot fi si societati cu raspundere limitata, in masura in care decid sa fie impozitate astfel, acest tip de societati avand posibilitatea sa fie impozitate si cu impozitul pe veniturile persoanele fizice. Un regim aparte il au societatile cu raspundere limitata ce au un singur asociat, acestea fiind supuse in unele tari impozitului pe profit, iar in altele impozitului pe venit.

Obiectul impozitului este reprezentat de profit, vazut ca diferenta intre veniturile si cheltuielile totale ale subiectului impozabil (intreprinderea).

Elementele tehnice care ridica cele mai multe probleme si prezinta o serie de particularitati in diverse sisteme fiscale sunt, in principal:

- baza de impozitare;

- cota de impozitare;